0 0
Read Time:3 Minute, 39 Second

Acum 22 de ani, prorectorul Universităţii Bucureşti făcea primul său gest politic major, cu un impact covârşitor de imagine asupra ulterioarei sale cariere politice. Deschidea balconul, pentru ca protestatarii antiregim să beneficieze de o tribună. Astăzi, rectorul recent ales al Universităţii Bucureşti ţine balconul închis, să nu care cumva să beneficieze protestatarii antiregim de o tribună şi să nu-şi ostilizeze binefăcătorii politici. Acum 22 de ani nu exista Internet. Lumea se informa, vizual şi unilateral, asupra mersului protestelor, din ziare şi de la Televiziunea Română, prospăt declarată liberă. Care, când a luat foc oraşul, şi-a retras carele din piaţă. Că era ceaţă. Astăzi nu prea mai sunt ziare şi există Internet, dar degeaba, fiindcă rectorul interzice amplasarea webcam-urilor în instituţia pe care a fost ales să o conducă, nu să o stăpânească. Şi mai există o multitudine de televiziuni de la care lumea află, zilnic, ceas de ceas, ce-i în piaţă. Altele decât Televiziunea Română, care între timp a renunţat justificat la mincinosul „Liberă” din titulatură, preocupată să mute protestele pe apendicele fără audienţă „Info” şi să dea telenovele coreene cu luptători neînfricaţi şi extrem de mustăcioşi. Iar afară plouă…

Acum 22 de ani, manifestaţia de protest din Piaţa Universităţii a blocat o lună şi jumătate traficul auto în faţa Teatrului Naţional. Astăzi, prima grijă a autorităţilor e să asigure fluenţa traficului în zona Pieţei Universităţii. Acum 22 de ani, propaganda regimului ne anunţa că autorităţile au confiscat, din corturile manifestanţilor-golani, droguri şi dolari falşi, provenind „cert” din sediile partidelor istorice. Lovitura de stat se inocula tragând pe nas ori în piept. Astăzi, corturile sunt o amintire. Sau, după caz, o imagine la televizor din Piaţa Syntagma, unde guvernul de la Atena n-a avut îndrăzneala să dea cu gaze lacrimogene. Iar propaganda ne anunţă că drogurile au reapărut în Piaţa Universităţii, însă la manifestanţii-ultraşi. Banii nu mai sunt dolari şi nici falşi, ci reali şi lei. Şi vin tot de la partidele de opoziţie, care urmăresc înlăturarea, tot printr-o lovitură de stat, a regimului politic legitim ales.

Acum 22 de ani, România avea un sigur institut de sondare a opiniei publice şi un preşedinte (de curând) ales cu peste 85% din sufragiile populaţiei. Provenit din activul Partidului Comunist Român, nu s-a dezis niciodată public de ideologia îmbrăţişată-n tinereţe şi a încercat să instituţionalizeze un dialog constant cu societatea. Astăzi, România are un preşedinte a cărui (prezumtivă) intenţie de vot nici măcar nu mai e măsurată de multele institute de sondare a opiniei publice. Are o cotă de încredere situată între 10 şi 20% din totalul populaţiei, provine tot din activul Partidului Comunist Român şi, spre deosebire de predecesorul său, s-a dezis de ideologia care l-a făcut om şi a condamnat-o în Parlament. Acum 22 de ani, România avea un preşedinte „sărac şi cinstit”. Astăzi, România are un preşedinte bogat din „vânzări anterioare”. Acum 22 de ani, proaspăt-alesul era cel mai înjurat om din România, insista pentru dialog, visa o „democraţie originală” şi-un „model (social) suedez” aplicat în România. Astăzi, urmaşul lui monologhează, e încurcat de orice semn de democraţie şi ia atacurile ca pe o lezmajestate, „reformează” statul şi e-n stare să scoată cuvântul „social” şi din DEX, că din lege l-a eliminat demult.

Acum 22 de ani, pe vremea „Emanatului”, Piaţa Universităţii avea societate civilă, lideri şi trubaduri, iar nimeni n-a avut tupeul să-şi pună problema că balconul ar putea fi închis. Astăzi, pe vremea „Jucătorului”, Piaţa Universităţii are infiltraţi şi ofiţeri sub acoperire, personaje pitoreşti şi-i lipsesc trubadurii, iar nimeni nu-şi permite să (re)deschidă simbolul protestului democratic.

P.S. Marele tăcut a grăit pierit, în compania selectă a intelectualilor fini Onţanu şi Piedone, sub privirea bovină a lui Baconschi, la învestirea în funcţie a lui Diaconescu, un imens caracter, mânat doar de interesul naţional. Un teatru ieftin, cu ochii înlăcrămaţi, faţa voit chinuită şi eternul “Iliescu e de vină”. Plus agenturili şi, mai nou, Voronin. Mai avea să ne anunţe că vin minerii şi fuge Vanghelie cu cota unică. Pardon, pe ăl mic l-a reevaluat şi l-a făcut cavaler. Securitate şi corupţie, o să facă el şi o să dreagă. Sunt convins, doar ştie din proprie experienţă cum stă treaba; şi la Securitate, şi la corupţie.

Autor: Victor Ciutacu pentru http://www.jurnalul.ro/

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

0 thoughts on “Piaţa Universităţii, omul şi balconul

  1. Acum 22 de ani, armata era cu noi ! Acum, a cui este armata si pe cine apara? Stiu doar ca are mai multi generali decat ostasi si ca e condusa de un ins, care – umbla vorba ca – a comandat in glorioasa-i cariera doar mici si bere! Un singur ofiter, care a indraznit sa iasa din front si sa se alature celor carora le-a jurat credinta, este pasibil de a fi trimis la …tribunalul de la Nuhrenberg. Rusine celor care ne guverneaza si rusine noua, celor care acceptam tot soiul de umilinte din partea guvernantilor, fara a le da peste bot, multumindu-ne doar sa privim la TV pe temerarii dispusi a-si risca sanatatea si viata spre a ne reda ravnita de toti demnitate ! Bravo lor, rusine noua!

  2. I-as aminti autorului ca daca in 1992 vota schimbarea ( sa-i fie odihna buna dl. Ratiu.), nu mai era nevoie de acest articol.
    Ce face autorul ?!! – critica pe unii politicieni din acelasi aulat comun intregii clase politice din romania , toti se trag din …FSN – daca a uitat.
    Ce nu stie autorul ?! – tinerii care au facut revolutia furata in 25 decembrie „89 doreau altceva

    Restul este apa de ploaie sau putem numi popular romaneste ( autorul stie) ..este gargara….politica

  3. Acum 22 de ani, pina si securitatea a trecut, dupa o saptamina, de partea romanilor. Astazi, fosta securitate, convertita in sluga guvernantilor ilegitimi care o platesc imparateste pentru a-i sluji, urmareste manifestantii si-i arata cu degetul jandarmilor pentru a fi retinuti, initiaza si indeamna tinerii fara discernamint la acte de violenta, pentru a justifica o interventie brutala a puterii.
    Acum 22 de ani, toti romanii au iesit in strada pentru libertate si democratie. Astazi ies in strada doar cei flaminzi si goi far de-adapost!!!! Alde Berceanu, Videanu si confratii lor politici, capitalizati cu indestulare,din averea poporului, mutindu-si conturile in strainatate, stau la caldura si decid cum sa inabuse strigatul de durere si de neputinta al romanilor

  4. Acum 22 de ani, România era o broască ţestoasă închisă în carapace, doar o cocoaşă în dreapta (EST). Acum, România vede CURCUBEUL (are busola Europei şi a Globului). Hai să judecăm „sine ira et studio” unde eram atunci şi unde suntem acum (pe plan intern şi extern). Libertatea este grea pentru toţi deoarece implică responsabilitate pentru toţi cetăţenii statului. AUGURI !

    1. Cristina ma surprinde reflexia ta filosofica – falsa de altfel – „Libertatea este grea pentru toti ….” Tu vrei sa induci un sofism „o ducem greu pentru ca am vrut sa fim liberi ” Cristina orice om se naste liber, devine mai tarziu prizonierul propriilor greseli, greselilor altora, sau propriilor concepte si percetii despre putere. Nu vreau sa te jignesc dar nu stiu unde ai vazut tu CURCUBEUL si busola Europei si Globului ? Poate nu ai sezitat mocirla morala, economica si sociala in carae a fost adusa lumea de „curcubeul” tau referential?. Numai cunoasterea te face libera, obedienta subjuga, iar manipularea repugna. In rest numai bine!

  5. E tot atât de greu pentru cei bogaţi să devină înţelepţi, cât pentru cei înţelepţi să se facă bogaţi (Epitteto)

    Cu stupoare mă întreb…

    N-am dat cu mătura şi iar s-a strâns gunoi…
    Gunoiul ce-a umplut întreaga ţară
    Şi, mă întreb şi, vă întreb pe voi:
    ,,Cât vom mai suporta crunta povară?”

    Noi i-am votat, iar ei îşi fac averi.
    Mandatul lor e cum să scoată banul,
    Căci, votul nostru i-a făcut boieri.
    Pleacă românii, se destramă neamul,

    Ne conduc hoţii şi fură cât poftesc,
    Fără ca nimeni să le ceară vamă.
    Să nimicim hoţia şi neamul boieresc,
    Hai să chemăm poporul şi să le cerem seamă.

    În douăzeci de ani, ei ne-au vândut şi ţara
    Şi-au dat-o pe nimica, aşa cum au vrut ei.
    Bogata noastră ţară, o pradă cei de-afară.
    Dacă-aş putea, i-aşi frânge pe toţi aceşti mişei.

    Stau azi, sub cerul liber – bătrâni, copii şi mame,
    Ce dorm printre gunoaie sau, poate… în canal;
    Avem şomeri în ţară cerşind… că mor de foame
    Sau mor bolnavi, că nu au bani pentru spital.

    Români,am cam răbdat destul, nu vi se pare?
    De ce o ducem, oare, din zi, în zi, mai greu?
    Mă uit la cei ce ne conduc şi cu stupoare,
    Mă-ntreb: ,,Când va scăpa de hoţi tot neamul meu?”

    Georgeta NEDELCU – Craiova Iunie 2009

    *

    Sunt figurant! În comedia vieţii joc rolul unui om
    (Valeriu Butulescu)

    Care este rolul vieţii mele?

    Merg în centru cu copiii, unde sunt toţi adunaţi
    Şi cu mine vine Paul şi, cu încă vreo doi fraţi.
    Primarul vrea să ne dea de-ale gurii… cum zic unii…
    Şi se-ngrămădesc cu toţii, mai ceva decât fac hunii.

    Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
    Că primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
    ,,Pachetele sunt puţine!” – spune primarul – mulţimii.
    Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.

    Mă uit cu compătimire, când la unul, când la altul,
    Nu-mi explic decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
    Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
    Hoţii ne furară pâinea, ne tratează ca pe câini.

    Am ajuns azi plini de ură şi suntem foarte săraci
    La timona ţării noastre n-avem cel mai bun cârmaci.
    Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
    Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

    Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi;
    Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
    Românii mei, nu mai staţi! Hai să ne unim cu toţii,
    Unindu-ne forţele, să dăm afară toţi hoţii!

    Să stârpim răufăcătorii – cei ce ne iau biruri grele,
    Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?

    Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
    Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
    Să vadă cât e de greu, să nu ai bani pentru pâine
    Şi, să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine…

    Georgeta NEDELCU – Craiova August 1999

  6. Se impune o explicaţie: prin „CURCUBEU” fac referire la libertatea fiecărui individ de a simţi şi gândi liber, de a avea posibilitatea „să-şi caute fericirea” (Declaraţia de independenţă, Th. Jefferson, 1974). Pornind de la aceasta, am făcut referire la cetăţeanul român din 2012 (şi eu pe aici), plătitor de taxe şi impozite (responsabil, că mi le plătesc la zi, nu ca alţi semeni de-ai mei), cetăţean care nu-şi găseşte fericirea: posibilitatea de a-şi dezvolta hobby-urile. De când am văzut lumea (1975) am fost etichetată drept : „decreţel”, „generaţia cu cheia de gât”, „golan”, „generaţia de sacrificiu” şi lista poate continua. Şi libertatea mea interioară se revoltă, acum şi în exterior (on line, pe acest blog), deoarece am o singură viaţă şi nu vreau să mi-o mai trăiesc sub diferite „stigmata”, nici nu vreau să plec în altă ţară, deoarece „Aici e ţara mea, blocul meu şi strada mea cu-n singur bec.” (Taxi)
    Aşadar, nu vreau să induc sofisme,vreau doar să pot fi liberă în ţara mea şi să-mi găsesc fericirea aici.

    1. Este firesc sa nu-ti pui sufletul pe taraba, dar expunand jumatati de sentimente risti sa fi interpretata gresit. Si eu am cazut in aceasta capcana. Meriti toata stima mea pentru dorintele tale firesti. Fericire si libertate pentru toti!

  7. Dragi romani, salut cu caldura aceasta initiativa, desi nu mai sunt atat de naiv pe cum eram. Asemenea voua, Noua Dreapta sustine aceleasi principii. Va sfatuiesc sa va informati despre Partidul Nationalist (Noua Dreapta). Asa cum am gasit acest site, asa i-am gasit si pe ei si am sa-i votez fara ezitare, va cred, nu mai credeti in partide, si va inteleg, nici eu nu stiu daca sa mai cred, dar trebuie sa votam. Observ ca sutem f. multi pe net care vorbim aceeasi limba, ma gandesc ca daca ne unim toti si in loc sa vandalizam am fii muti, asa cum ne sfatuieste Tudor Gheorghe in articolu publicat de Jurnalul atunci poate vom fii altfel auziti. Bineinteles, trebuie sa fim 10 mii de oameni nu o mie, ungurii de ce pot? Haideti sa fim mai uniti si sa nu mai stam in fata calculatorului. Sa trecem la actiune, Va multumesc.
    Cristi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like