{"id":3601,"date":"2021-04-15T11:15:14","date_gmt":"2021-04-15T11:15:14","guid":{"rendered":"http:\/\/desteptati.ro\/?p=3601"},"modified":"2022-01-13T21:32:57","modified_gmt":"2022-01-13T19:32:57","slug":"ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/","title":{"rendered":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen"},"content":{"rendered":"
\n
\n \t<\/i> Read Time:<\/span>45 Minute, 25 Second <\/div>\n\n <\/div>

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit \u015fi Ferdinand I \u00centregitorul, rege al Rom\u00e2niei, membru \u015fi pre\u015fedinte de onoare al Academiei Rom\u00e2ne din 16 martie 1890. \u00cen timpul domniei sale s-a \u00eenf\u0103ptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolid\u0103rii statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n \u015fi s-au adoptat m\u0103suri fundamentale pentru dezvoltarea \u0163\u0103rii noastre: votul universal, reforma agrar\u0103, Constitu\u0163ia din 1923. Activitatea sa a fost puternic influen\u0163at\u0103 de Ion I. C. Br\u0103tianu, pre\u015fedinte PNL, dar regele \u00eel considera pe acesta \u201ezodia bun\u0103 a Rom\u00e2niei\u201d, av\u00e2nd deplin\u0103 \u00eencredere \u00een deciziile sale politice. La 15 octombrie 1922, \u00een cadrul unei ceremonii desf\u0103\u015furate la Catedrala Re\u00eentregirii Neamului din Alba-Iulia, regele Ferdinand I \u015fi regina Maria au fost \u00eencorona\u0163i ca suverani ai Rom\u00e2niei Mari, act ce simboliza unirea tuturor rom\u00e2nilor \u201ede la Nistru p\u00e2n\u0103 la Tisa\u201d sub acela\u015fi sceptru. Spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii a fost m\u00e2hnit c\u0103 a trebuit s\u0103 taie \u201ecreanga putred\u0103\u201d din arborele dinastiei, pe fiul s\u0103u cel mare Carol al II-lea. Acesta a renun\u0163at la prerogativele de mo\u015ftenitor al Coroanei, astfel c\u0103 succesor la Tronul Rom\u00e2niei a fost desemnat nepotul regelui, Mihai I.<\/h4>\n

Pe tot parcursul domniei sale, regele Ferdinand I a fost un monarh constitu\u0163ional. \u00cen 1914, c\u00e2nd Ferdinand a urcat pe tron, Rom\u00e2nia avea 7,7 milioane locuitori \u015fi 137.000 km p\u0103tra\u0163i; \u00een 1927, la moartea sa, \u0163ara num\u0103ra 17,1 milioane locuitori \u015fi avea 295.049 km p\u0103tra\u0163i. Dintr-o \u0163ar\u0103 mic\u0103, Rom\u00e2nia ajunsese un stat cu m\u0103rime medie \u00een Europa (locul 8 dup\u0103 num\u0103rul de locuitori \u015fi locul 10 dup\u0103 suprafa\u0163\u0103). \u00cen cei 13 ani de domnie, Rom\u00e2nia a cunoscut mari progrese pe toate planurile – cultural, politic, economic, un dinamism cu adev\u0103rat remarcabil, care demonstra \u00een mod gr\u0103itor voca\u0163ia constructiv\u0103 \u015fi inteligen\u0163a poporului rom\u00e2n, cu care regele Ferdinand s-a identificat.<\/h4>\n

Originea. Studiile. Pactul de familie<\/strong><\/h3>\n

Ferdinand provenea dintr-o familie cu tradi\u0163ie dinastic\u0103, fiind cel de-al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al regelui Carol I, \u015fi al principesei Antonia de Saxa-Coburg-Gotha, infanta Portugaliei. Primele studii le-a primit \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103 de la profesorul Gr\u00f6bes \u015fi de la mama sa, care l-au educat \u00eentr-un spirit princiar, demn de o familie cu tradi\u0163ie dinastic\u0103.<\/h4>\n

Regele Carol I \u015fi regina Elisabeta au avut o feti\u0163\u0103, principesa Maria, n\u0103scut\u0103 la 27 august 1870, \u00eens\u0103 aceasta a murit de scarlatin\u0103 c\u00e2nd era doar o copil\u0103, pe 28 martie 1874. Dup\u0103 aceast\u0103 tragedie, cuplul regal nu a mai avut copii, a\u015fadar regele nu avea un succesor direct la Tronul Rom\u00e2niei. Pentru a asigura stabilitatea \u015fi continuarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, \u00een 1881 s-a reglementat problema succesiunii la tron. Articolul 83 din Constitu\u0163ia Rom\u00e2niei adoptat\u0103 la 1 iulie 1866 [1] prevedea ca succesiunea tronului s\u0103 i se \u00eencredin\u0163eze cobor\u00e2torilor pe linie b\u0103rb\u0103teasc\u0103 \u00eencep\u00e2nd de la cel mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dintre fra\u0163ii s\u0103i sau cobor\u00e2torilor acestora. At\u00e2t principele Leopold, fratele lui Carol I, c\u00e2t \u015fi fiul cel mare al acestuia au refuzat tronul. Astfel, succesiunea i-a revenit principelui Ferdinand, cel de-al doilea fiu al principelui Leopold \u015fi nepot de frate al regelui Carol I. Noua linie succesoral\u0103 a fost statuat\u0103 prin \u201ePactul de familie\u201d din 18 mai 1881 [2].<\/h4>\n

Trei ani mai t\u00e2rziu, Ferdinand vine pentru prima dat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, dar pentru scurt timp. El se \u00eentoarce \u00een \u0163ara natal\u0103 pentru a-\u015fi continua studiile liceale la D\u00fcsseldorf, apoi urmeaz\u0103 cursuri universitare la Universitatea din Leipzig \u015fi la \u015ecoala Superioar\u0103 de \u015etiin\u0163e Politice \u015fi Economice din T\u00fcbingen. Simultan, urmeaz\u0103 cursuri de limb\u0103, literatur\u0103 \u015fi istoria rom\u00e2nilor cu profesorul V. D. P\u0103un.<\/h4>\n

Proclamarea ca principe mo\u015ftenitor. Portretul unui viitor rege <\/strong><\/h3>\n

Pe 18 martie 1889, Ferdinand I este declarat \u00een mod oficial mo\u015ftenitorul tronului, primind titlul de \u201eAlte\u0163\u0103 Regal\u0103 Principe de Rom\u00e2nia\u201d. Din 19 aprilie, t\u00e2n\u0103rul principe se stabile\u015fte definitiv \u00een Rom\u00e2nia pentru a se pune \u00een contact cu realitatea divers\u0103 a \u0163\u0103rii [3]. Concomitent cu studiile despre Rom\u00e2nia, urmeaz\u0103 o preg\u0103tire militar\u0103, particip\u00e2nd la programul de instruc\u0163ie \u015fi manevre, cu gradul de locotenent.<\/h4>\n

Principele Ferdinand era un cititor pasionat \u015fi era \u00eenzestrat cu o foarte bun\u0103 memorie. Pasiunea vie\u0163ii sale era botanica [4]. Stere Diamandi, un excelent portretist, avea s\u0103 scrie: \u201e\u00cen botanic\u0103 putea s\u0103 rivalizeze cu cei mai buni reprezentan\u0163i ai acestei \u015ftiin\u0163e. Asisten\u0163a r\u0103m\u00e2nea n\u0103ucit\u0103, c\u00e2nd \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia lui P\u00e2rvan descifreaz\u0103 la Histria ni\u015fte inscrip\u0163ii grece\u015fti \u015fi latine\u015fti\u201d. Era un t\u00e2n\u0103r \u00eenalt, zvelt, cu fruntea lat\u0103, nasul coroiat, ochii alb\u0103strui, musta\u0163\u0103 stufoas\u0103, urechi foarte mari, \u00een form\u0103 de p\u00e2lnie, din cauza c\u0103rora s-a str\u0103duit ca \u00een toate portretele s\u0103 fie reprezentat din profil. Avea \u00eens\u0103 un mare defect pentru un \u015fef de stat: timiditatea.<\/h4>\n

Via\u0163a personal\u0103 \u00een interiorul familiei regale <\/strong><\/h3>\n

La \u00eenceput, t\u00e2n\u0103rul principe a avut o idil\u0103 cu Elena V\u0103c\u0103rescu, domni\u015foar\u0103 de onoare a reginei Elisabeta, dar c\u0103s\u0103toria \u00eentre ace\u015ftia nu era posibil\u0103 c\u0103ci Statutul Casei Regale men\u0163iona obligativitatea tuturor membrilor de a se c\u0103s\u0103tori numai cu persoane apar\u0163in\u00e2nd unei familii domnitoare din str\u0103in\u0103tate [6]. Interzicerea rela\u0163iei dintre cei doi a creat o adev\u0103rat\u0103 dram\u0103 \u00een familia regal\u0103. Regina Elisabeta, care se ar\u0103ta \u00eenc\u00e2ntat\u0103 de ideea unei c\u0103s\u0103torii, s-a certat cu so\u0163ul ei \u015fi s-a retras la casa familiei din Neuwied, \u00een timp ce t\u00e2n\u0103rul Ferdinand s-a retras la Sigmaringen, amenin\u0163\u00e2nd cu sinuciderea [7]. Elisabeta va reveni \u00een \u0163ar\u0103 abia peste trei ani de la acest eveniment (noiembrie 1894). \u00cen fa\u0163a acestor fapte, Elena V\u0103c\u0103rescu a decis s\u0103 ia calea exilului, renun\u0163\u00e2nd pentru totdeauna la g\u00e2ndul c\u0103 va mai reveni \u00een Rom\u00e2nia [8].<\/h4>\n

\u00cen cele din urm\u0103, ra\u0163iunea de stat a \u00eenvins sentimentele, iar la 29 decembrie 1892 Ferdinand se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu principesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Principele mo\u015ftenitor \u015fi so\u0163ia sa au tr\u0103it sub tutela autoritar\u0103 a regelui Carol I, care nu le \u00eeng\u0103duia nici un act de independen\u0163\u0103, nici m\u0103car \u00een via\u0163a personal\u0103. Cu toate acestea, via\u0163a celor doi se desf\u0103\u015fura \u00eentr-o atmosfer\u0103 pl\u0103cut\u0103. Pentru t\u00e2n\u0103ra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din Bucure\u015fti, iar Carol a construit special pentru ace\u015ftia Castelul Peli\u015for \u00een complexul familiei regale de la Sinaia [9]. Ferdinand \u015fi Maria vor avea \u00eempreun\u0103 \u015fase copii: Carol (1893), Elisabeta (1894), M\u0103rioara (1900), Nicolae (1903), Ileana (1909) \u015fi Mircea (1913), care va muri dup\u0103 numai patru ani de febr\u0103 tifoid\u0103.<\/h4>\n

Un moment critic \u00een familia regal\u0103 a fost \u00een 1897, c\u00e2nd Ferdinand s-a \u00eemboln\u0103vit de febr\u0103 tifoid\u0103 \u015fi a fost la un pas de moarte [10]. De\u015fi principele \u015fi-a revenit, mul\u0163i contemporani au declarat c\u0103 nu a mai avut niciodat\u0103 aceea\u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare str\u0103lucitoare ca odinioar\u0103. Str\u00e2nsa supraveghere pe care Carol o avea asupra tinerilor principi a declan\u015fat anumite \u00eencerc\u0103ri ale acestor de a ie\u015fi de sub aceast\u0103 autoritate. Ferdinand se refugia \u00een comandamentul militar pe care \u00eel avea sub conducere, iar Maria se remarca prin rela\u0163ii extraconjugale de notorietate public\u0103. Astfel, din 1907, principesa a \u00eenceput s\u0103 cultive str\u00e2nse rela\u0163ii cu Barbu \u015etirbey, administratorul domeniilor Coroanei. Acesta avea o \u0163inut\u0103 tipic englezeasc\u0103, fapt ce \u00eei amintea Mariei de \u0163ara de origine. Totodat\u0103, \u015etirbey era cumnatul lui Ionel Br\u0103tianu, iar rolul pe care acesta \u00eel va juca prin interven\u0163ii oculte \u00een via\u0163a politic\u0103 din Rom\u00e2nia va fi relevat mai t\u00e2rziu.<\/h4>\n

Depunerea jur\u0103m\u00e2ntului ca rege al Rom\u00e2niei <\/strong><\/h3>\n

<\/h4>\n
\"Regele
Regele Ferdinand I<\/figcaption><\/figure>\n

Pe 27 septembrie 1914, Carol I \u00eenceta din via\u0163\u0103 la Castelul Pele\u015f din Sinaia. \u00cen acea toamn\u0103 a anului 1914, sentimentul general al opiniei publice rom\u00e2ne\u015fti a fost acela de u\u015furare pentru faptul c\u0103 disp\u0103ruse principala piedic\u0103 \u00een calea alian\u0163ei Rom\u00e2niei cu Antanta \u015fi intrarea ei \u00een R\u0103zboiul pentru \u00centregirea Neamului. A doua zi, principele mo\u015ftenitor Ferdinand I a depus jur\u0103m\u00e2ntul \u00een calitate de Rege al Rom\u00e2niei, \u00een prezen\u0163a Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Cu m\u00e2na dreapt\u0103 pe Evanghelie, noul rege a rostit: \u201eJur a p\u0103zi Constitu\u0163ia \u015fi legile poporului rom\u00e2n, de a men\u0163ine drepturile lui na\u0163ionale \u015fi integritatea teritoriului\u201d. Totodat\u0103, la discursul s\u0103u inaugural, Ferdinand declara:<\/h4>\n

\u201eChemat prin gra\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi voin\u0163a na\u0163ional\u0103 de a fi urma\u015ful marelui \u00eentemeietor, care mi-a lasat ca sf\u00e2nta mo\u015ftenire sim\u0163\u0103mintele de iubire \u015fi credin\u0163\u0103 ale unui \u00eentreg popor, g\u0103sesc \u00een dragostea mea pentru neam puterea de a p\u0103\u015fi f\u0103r\u0103 \u015fov\u0103ire spre \u00eendeplinirea marei, dar grelei mele sarcini. Pilda aceluia pe care \u00eel pl\u00e2ngem to\u0163i ca pe un p\u0103rinte \u015fi convingerea c\u0103 numai printr-o ne\u00eencetat\u0103 prop\u0103\u015fire se poate asigura via\u0163a trainic\u0103 a unui popor, \u00eemi vor fi c\u0103l\u0103uza \u00een sfor\u0163\u0103rile mele spre a-mi jertfi \u00eentreaga munc\u0103 a vie\u0163ii pentru dezvoltarea puterilor acestui stat. \u00cen \u00eendeplinirea acestei \u00eenalte datorii, pe care o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez cu neclintit\u0103 credin\u0163\u0103 \u015fi nestr\u0103mutat\u0103 dragoste, st\u0103 cea mai dulce mul\u0163umire ce o pot dob\u00e2ndi. Printr-\u00eensa aduc cel mai mare prinos de recunostin\u0163\u0103 aceluia a c\u0103rui amintire e cea mai scump\u0103 legatur\u0103 \u00eentre \u0163ara \u015fi casa mea. \u00cen rodnica domnie care face m\u00e2ndria istoriei \u0163\u0103rii noastre, primul rege al Rom\u00e2niei a g\u0103sit cel mai puternic sprijin \u00een unirea tuturor rom\u00e2nilor \u00een jurul Tronului ori de c\u00e2te ori \u00eemprejur\u0103ri mari impuneau aceast\u0103 datorie. Sunt sigur c\u0103, \u00eensufle\u0163i\u0163i de acela\u015fi \u00eenalt patriotism, rom\u00e2nii vor \u015fti \u015fi \u00een viitor s\u0103 dea Tronului \u015fi \u0163\u0103rii unirea \u00een cugetare \u015fi \u00een ac\u0163iune, care este singura chez\u0103\u015fie a unei s\u0103n\u0103toase prop\u0103\u015firi na\u0163ionale. Dumnezeu, care dup\u0103 at\u00e2tea grele \u00eencerc\u0103ri, a binecuv\u00e2ntat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va l\u0103sa s\u0103 cad\u0103 ceea ce cu at\u00e2ta truda s-a cl\u0103dit \u015fi va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca f\u0103r\u0103 preget ce sunt hot\u0103r\u00e2t ca bun rom\u00e2n \u015fi rege s\u0103 \u00eenchin iubitei mele \u0163\u0103ri\u201d<\/em><\/h4>\n

Fire extrem de emotiv\u0103, Ferdinand \u015fi-a rostit cu dificultate discursul, iar la un moment dat i-au curs lacrimile. A fost salvat de uralele parlamentarilor, dar \u015fi de gestul so\u0163iei sale, Maria, care s-a ridicat de pe podiumul pe care se afla, \u015fi-a dat la o parte, cu un gest energic, v\u0103lul negru care-i acoperea fa\u0163a, oferindu-\u015fi propria imagine, ca simbol de voin\u0163\u0103 \u015fi frumuse\u0163e. Ova\u0163iile au durat minute \u00een \u015fir. Participant la aceast\u0103 \u015fedin\u0163\u0103, I. G. Duca avea s\u0103 scrie: \u201eC\u00e2nd a vorbit regele \u015fi a spus c\u0103 va fi un bun rom\u00e2n, a fost \u00een sal\u0103 un adev\u0103rat delir. Cuv\u00e2ntul era unul fericit, ridica piatra ce ap\u0103sa toate con\u015ftiin\u0163ele, asta voia s\u0103 aud\u0103 \u0163ara \u015fi asta a\u015ftepta ea de la noul ei suveran\u201d. Discursul fusese redactat de Ferdinand, \u00eempreun\u0103 cu Ion I. C. Br\u0103tianu, Barbu \u015etirbey \u015fi Victor Antonescu. Cuvintele \u201ebun rom\u00e2n\u201d fuseser\u0103 introduse la sugestia lui Victor Antonescu, ele devenind cheia \u00eentregului discurs.\nPerioada de neutralitate fa\u0163\u0103 de conflictul mondial.<\/h4>\n

Problema esen\u0163ial\u0103 din acea vreme era atitudinea Rom\u00e2niei fa\u0163\u0103 de noul conflict major ce se declan\u015fase \u00een Europa. Noul rege trebuia s\u0103 g\u0103seasc\u0103 mijoace adecvate de ac\u0163iune \u00een vederea f\u0103uririi statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, curentul filoantantist a fost cel care s-a impus, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd totodat\u0103 o nou\u0103 adept\u0103 foarte influent\u0103, \u00een persoana reginei Maria. Aceasta a depus un efort perseverent \u015fi continuu pentru a-i zdruncina so\u0163ului convingerile filogermane. Consider\u00e2nd c\u0103 Ionel Br\u0103tianu reprezint\u0103 \u201ezodia bun\u0103 a Rom\u00e2niei\u201d, av\u00e2nd \u00eencredere \u00een experien\u0163a \u015fi capacit\u0103\u0163ile sale, \u015feful statului i-a l\u0103sat primului ministru m\u00e2n\u0103 liber\u0103 pentru a decide \u015fi a ac\u0163iona \u00een interesul Rom\u00e2niei. Astfel, Br\u0103tianu a \u00eentreprins multiple ac\u0163iuni politico-diplomatice, care vizau ob\u0163inerea unor garan\u0163ii sigure privind satisfacerea dezideratelor na\u0163ionale ale poporului rom\u00e2n.<\/h4>\n

Dup\u0103 \u00eendelungi tratative, pe 4 august 1916 au fost semnate tratatele de colaborare cu membrii Antantei [12]. \u00cen baza tratatului de alian\u0163\u0103 \u015fi al conven\u0163iei militare, alia\u0163ii ne promiteau trimiterea zilnic\u0103 a 300 de tone de armament \u015fi muni\u0163ii, armata rus\u0103 urma s\u0103 participe la ap\u0103rarea Dobrogei \u00een eventualitatea unui atac bulgar, iar trupele Antantei de la Salonic trebuiau s\u0103 angajeze o mare ofensiv\u0103, care s\u0103 re\u0163in\u0103 o parte a trupelor austro-ungare. De asemenea, se recuno\u015ftea legitimitatea unirii cu Rom\u00e2nia a Transilvaniei \u015fi Bucovinei, respect\u00e2nd totodat\u0103 integritatea teritoriului rom\u00e2nesc [13].<\/h4>\n

Consiliul de Coroan\u0103 din 4 august 1916. Declara\u0163ia de r\u0103zboi <\/strong><\/h3>\n

 <\/strong><\/h4>\n\"Ferdinand<\/a>\n

\u00cen ziua de 14 august 1916, la Palatul Cotroceni din Bucure\u015fti, are loc Consiliul de Coroan\u0103 care trebuia s\u0103 decid\u0103 soarta Rom\u00e2niei [14] [15]. Deschiz\u00e2nd \u015fedin\u0163a, regele Ferdinand a declarat:<\/h4>\n

\u201eAm convocat aici pe mai marii \u0163\u0103rii nu ca s\u0103 le cer un sfat, ci ca s\u0103 le cer sprijinul. V\u0103d situa\u0163ia \u00een a\u015fa fel, \u00eenc\u00e2t nu mai putem r\u0103m\u00e2ne \u00een neutralitate. De aici \u00eenainte, victoria Puterilor Centrale este exclus\u0103. Guvernul meu, care crede \u015fi el c\u0103 a venit momentul s\u0103 \u00eencepem r\u0103zboiul, a avut o consf\u0103tuire cu unul dintre guvernele beligerante. [16]\u201d <\/em><\/h4>\n

Regele a \u0163inut s\u0103 precizeze c\u0103 pentru a lua o asemenea hot\u0103r\u00e2re a trebuit s\u0103 se \u00eenving\u0103 pe sine, f\u0103c\u00e2nd aluzie la faptul c\u0103 intra \u00een r\u0103zboi \u00eempotriva \u0163\u0103rii \u00een care s-a n\u0103scut. Totodat\u0103 a men\u0163ionat c\u0103 este c\u0103l\u0103uzit numai de interesele superioare ale Rom\u00e2niei. Cele mai grave proteste le-a avut b\u0103tr\u00e2nul conservator Petre P. Carp, filogerman convins. V\u0103z\u00e2nd cum regele Ferdinand este influen\u0163at de prim-ministrul Br\u0103tianu, Carp intr\u0103 \u00eentr-o grav\u0103 polemic\u0103 cu \u015feful statului. Ferm pe pozi\u0163ii, a rostit cuvinte grele la adresa regelui, dar \u015fi a \u0163\u0103rii, \u00eentreaga scen\u0103 c\u0103p\u0103t\u00e2nd propor\u0163ii \u00eenc\u0103rcate de dramatism. Carp roste\u015fte celebra fraz\u0103: \u201eM\u0103 voi ruga la Dumnezeu ca armata rom\u00e2n\u0103 s\u0103 fie b\u0103tut\u0103\u201d. Apoi, consecvent, declar\u0103: \u201eVoi trimite \u00een r\u0103zboi pe cei trei fii ai mei dac\u0103 ve\u0163i hot\u0103r\u00ee r\u0103zboiul, se \u00een\u0163elege, \u00een armata inamic\u0103 Rom\u00e2niei\u201d [17]. Cu toate aceste opozi\u0163ii vehemente, Rom\u00e2nia declar\u0103 r\u0103zboi Austro-Ungariei:<\/h4>\n

\u201eRom\u00e2nia, m\u00e2nat\u0103 de dorin\u0163a de a contribui la gr\u0103birea sf\u00e2r\u015fitului conflictului \u015fi sub imperiul necesit\u0103\u0163ii de a salvgarda interesele sale de ras\u0103, se vede silit\u0103 de intra \u00een linie al\u0103turi de cei care \u00eei pot asigura realizarea unit\u0103\u0163ii sale na\u0163ionale. Pentru aceste motive, ea se consider\u0103, \u00eencep\u00e2nd din acest moment, \u00een stare de r\u0103zboi cu Austro-Ungaria.\u201d<\/em><\/h4>\n

Pe 15 august, a doua zi de la declararea r\u0103zboiului, Regele Ferdinand I a emis \u201eProclama\u0163ia c\u0103tre \u0163ar\u0103\u201d:<\/h4>\n

\u201eRom\u00e2ni! R\u0103zboiul, care de doi ani a \u00eencins tot mai str\u00e2ns hotarele noastre, a zdruncinat ad\u00e2nc vechiul a\u015fez\u0103m\u00e2nt al Europei \u015fi a \u00eenvederat c\u0103 pe viitor numai pe temeiul na\u0163ional se poate asigura via\u0163a pa\u015fnic\u0103 a popoarelor. Pentru neamul nostru, el a adus ziua a\u015fteptat\u0103 de veacuri de contiin\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103, ziua unirii lui. Dup\u0103 veacuri \u00eendelungate de nenorociri \u015fi de grele \u00eencerc\u0103ri, \u00eenainta\u015fii no\u015ftri au reu\u015fit s\u0103 \u00eentemeieze statul rom\u00e2n prin Unirea Principatelor, prin R\u0103zboiul Independen\u0163ei, prin munca lor neobosit\u0103 pentru rena\u015fterea na\u0163ional\u0103. Ast\u0103zi ne este dat nou\u0103 s\u0103 \u00eentregim opera lor, \u00eencheg\u00e2nd pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a \u00eenf\u0103ptuit numai pentru o clip\u0103 : unirea rom\u00e2nilor de pe cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i ale Carpa\u0163ilor. De noi at\u00e2rn\u0103 ast\u0103zi s\u0103 sc\u0103p\u0103m de sub st\u0103p\u00e2nirea str\u0103in\u0103 pe fra\u0163ii no\u015ftri de peste mun\u0163i \u015fi din plaiurile Bucovinei, unde \u015etefan cel Mare doarme somnul cel de veci. \u00cen noi, \u00een virtu\u0163ile, \u00een vitejia noastr\u0103 st\u0103 putin\u0163a de a le da dreptul ca, \u00eentr-o Rom\u00e2nie \u00eentregit\u0103 \u015fi liber\u0103 de la Tisa p\u00e2n\u0103 la mare, s\u0103 prop\u0103\u015feasc\u0103 \u00een pace potrivit datinilor \u015fi aspira\u0163iilor gintei noastre. Rom\u00e2ni! \u00censufle\u0163i\u0163i de datoria sf\u00e2nt\u0103 ce ni se impune, hot\u0103r\u00e2\u0163i s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m cu b\u0103rb\u0103\u0163ie toate jertfele legate de un cr\u00e2ncen r\u0103zboi, pornim la lupt\u0103 cu av\u00e2ntul puternic al unui popor care are credin\u0163a neclintit\u0103 \u00een menirea lui. Ne vor r\u0103spl\u0103ti roadele glorioase ale izb\u00e2ndei. Cu Dumnezeu \u00eenainte! [19]\u201d<\/em><\/h4>\n

Este important de men\u0163ionat c\u0103 aceast\u0103 decizie a ultragiat \u00eentreaga Europ\u0103. Fratele cel mare l-a acuzat de tr\u0103dare \u00eempotriva \u0163\u0103rii sale de na\u015ftere, iar Casa Regal\u0103 de Hohenzollern i-a retras regelui rom\u00e2n apartenen\u0163a la aceast\u0103 dinastie.<\/h4>\n

R\u0103zboiul pentru \u00centregirea Neamului <\/strong><\/h3>\n

Refugiul de la Ia\u015fi<\/strong><\/h4>\n

Conform Constitu\u0163iei, regele era comandantul suprem al armatei. El \u015fi-a stabilit cartierul general la Scrovi\u015ftea, castel aflat l\u00e2ng\u0103 Pele\u015f, iar osta\u015fii rom\u00e2ni au trecut Carpa\u0163ii pentru eliberarea Transilvaniei. Entuziasmul prelu\u0103rii controlului principalelor trec\u0103tori din Carpa\u0163i \u015fi eliberarea unor ora\u015fe precum Bra\u015fovul, a fost stopat de pierderea b\u0103t\u0103liei de la Turtucaia, pe frontul de sud. De\u015fi a luptat cu eroism \u015fi spirit de sacrificiu, armata rom\u00e2n\u0103 a fost nevoit\u0103 s\u0103 se retrag\u0103 pas cu pas, cople\u015fit\u0103 de num\u0103rul \u015fi tehnica modern\u0103 a inamicului. Totodat\u0103, Antanta nu \u015fi-a \u00eendeplinit promisiunea de a trimite trupe ruse\u015fti care s\u0103 lupte al\u0103turi de rom\u00e2ni \u015fi nu a \u00eenceput ofensiva \u00een zona Salonic, care ar fi \u0163inut ocupat\u0103 Bulgaria.<\/h4>\n

Armata Puterilor Centrale, condus\u0103 de generalul von Mackensen, a ac\u0163ionat pe mai multe direc\u0163ii: \u00een nord a spart frontul de pe Valea Jiului, \u00eenaint\u00e2nd pe Olt, iar \u00een sud a ocupat Dobrogea \u015fi a trecut Dun\u0103rea pe la Zimnicea. Astfel, trupele inamice se apropiau amenin\u0163\u0103tor de Bucure\u015fti. \u00cen aceste condi\u0163ii, familia regal\u0103 \u015fi Consiliul de mini\u015ftri au fost nevoi\u0163i s\u0103 se retrag\u0103 la Ia\u015fi pe 12, respectiv 20 noiembrie 1916, Moldova devenind un adev\u0103rat \u201ep\u0103m\u00e2nt al f\u0103g\u0103duin\u0163ei\u201d [20]. De asemenea, trupele rom\u00e2ne s-au retras pe aliniamentul R\u00e2mnicu S\u0103rat-Viziru, \u00eentre Carpa\u0163i \u015fi Dun\u0103re.<\/h4>\n

La 23 noiembrie, generalul von Mackensen a intrat \u00een fruntea trupelor sale \u00een Capital\u0103. A urmat o perioad\u0103 grea pentru poporul rom\u00e2n, care a trebuit s\u0103 suporte jaful ocupantului. Pe 11 decembrie se formeaz\u0103 la Ia\u015fi un guvern de uniune na\u0163ional\u0103 condus de Ionel Br\u0103tianu, iar anul urm\u0103tor se trece imediat la reorganizarea comandamentului, armata rom\u00e2n\u0103 fiind \u00eenzestrat\u0103 cu echipament modern cump\u0103rat de la alia\u0163i.<\/h4>\n

Mobilizarea armatei. M\u0103r\u0103\u015fti, M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti \u015fi Oituz<\/strong><\/h3>\n

La sporirea capacit\u0103\u0163ii de lupt\u0103, o contribu\u0163ie important\u0103 a avut-o misiunea militar\u0103 francez\u0103 condus\u0103 de generalul Henri Berthelot. S-a organizat \u015fi \u201eCrucea Ro\u015fie\u201d, sub patronajul reginei Maria, care \u015fi-a asigurat astfel apelativul de \u201emama r\u0103ni\u0163ilor\u201d. De asemenea, pentru a reface moralul solda\u0163ilor, regele \u015fi Consiliul de mini\u015ftri au considerat de cuviin\u0163\u0103 c\u0103 era timpul ca statul rom\u00e2n s\u0103 treac\u0103 la \u00eendeplinirea promisiunilor f\u0103cute, \u00eenainte de terminarea opera\u0163iunilor. Pe 23 martie 1917, \u00eentr-o vizit\u0103 pe front [21], Ferdinand s-a adresat Armatei a II-a, care era cantonat\u0103 la R\u0103c\u0103ciuni:<\/h4>\n

\u201eOsta\u015fi, vou\u0103, fiilor de \u0163\u0103rani, care a\u0163i ap\u0103rat cu bra\u0163ul \u015fi cu pieptul vostru p\u0103m\u00e2ntul unde v-a\u0163i n\u0103scut, unde a\u0163i crescut, v\u0103 spun eu, regele vostru, c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 r\u0103splata cea mare a izb\u00e2nzii care v\u0103 asigur\u0103 fiec\u0103ruia recuno\u015ftin\u0163a neamului \u00eentreg, a\u0163i c\u00e2\u015ftigat totodat\u0103 dreptul la a st\u0103p\u00e2ni \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai larg\u0103 p\u0103m\u00e2ntul pentru care v-a\u0163i luptat. Vi se va da p\u0103m\u00e2nt! Eu, regele vostru, voi fi \u00eent\u00e2iul a da pild\u0103, vi se va da \u015fi o larg\u0103 participare la treburile statului. [22]\u201d<\/em><\/h4>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii, pe 19 iunie 1917 se promulg\u0103 proiectul de revizuire a Constitu\u0163iei, care consacra, printre altele, adoptarea reformei agrare prin exproprierea marii propriet\u0103\u0163i \u015fi introducerea votului universal. Opera\u0163iuniile militare s-au reluat \u00een iulie 1917, c\u00e2nd trupele austro-ungare \u015fi germane vizau atacarea Moldovei de la sud la nord. Lupt\u00e2nd cu eroism, osta\u015fii rom\u00e2ni au reu\u015fit s\u0103 resping\u0103 \u00een bloc atacurile inamicilor. La M\u0103r\u0103\u015fti (11 – 19 iulie), M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti (24 iulie- 6 august) \u015fi Oituz (26 iulie – 9 august), faptele de arme au reliefat spiritul de jertf\u0103 al rom\u00e2nilor \u015fi speran\u0163a \u00een refacerea unit\u0103\u0163ii na\u0163ionale [23].<\/h4>\n

Armisti\u0163iul cu Puterile Centrale<\/strong><\/h3>\n

\u00cens\u0103, \u00een octombrie 1917, bol\u015fevicii au preluat puterea \u00een Rusia \u015fi au anun\u0163at dorin\u0163a de a \u00eencheia armisti\u0163iul. \u00cen aceste condi\u0163ii, Rom\u00e2nia r\u0103m\u00e2nea izolat\u0103 pe frontul din est, \u00eenconjurat\u0103 de trupele inamice, astfel c\u0103 avantajul oferit de victoriile din vara aceluia\u015fi an nu a mai putut fi fructificat. Trupele ruse\u015fti au p\u0103r\u0103sit linia frontului \u00eentr-o total\u0103 dezordine, produc\u00e2nd jafuri \u015fi distrugeri. Ca urmare, armata rom\u00e2n\u0103 a intervenit pentru a asigura ordinea, dezarm\u00e2ndu-i \u015fi neutraliz\u00e2ndu-i pe ru\u015fi. \u00cen replic\u0103, autorit\u0103\u0163ile bol\u015fevice au recurs la m\u0103suri dure: arestarea reprezentantului \u0163\u0103rii noastre de la Petrograd, Constantin Diamandy, ruperea leg\u0103turilor diplomatice (13 ianuarie 1918) \u015fi confiscarea tezaurului, acuz\u00e2nd totodat\u0103 \u0163ara noastr\u0103 de agresiune pe propriul teritoriu, prin intrarea trupelor rom\u00e2ne \u00een Basarabia pentru restabilirea ordinii, de\u015fi aceasta s-a produs la apelul basarabenilor.<\/h4>\n

La \u00eenceputul anului 1918, presiunile Austro-Ungariei aupra Rom\u00e2niei s-au amplificat, cer\u00e2ndu-se \u00eenl\u0103turarea dinastiei \u015fi \u00eencheierea grabnic\u0103 a armisti\u0163iului. Primul ministru Br\u0103tianu nu s-a ar\u0103tat dispus s\u0103 \u00eencheie o pace ru\u015finoas\u0103, astfel c\u0103 depune mandatul guvernului pe 26 ianuarie 1918. \u00cen locul s\u0103u este format un cabinet condus de generalul Alexandru Averescu. \u00cen condi\u0163ii dezastruoase pentru \u0163ar\u0103, regele Ferdinand se vedea nevoit de a \u00eencheia o pace separat\u0103. Pe 14 februarie 1918, are loc la R\u0103c\u0103ciuni o \u00eentrevedere \u00eentre rege \u015fi ministrul de externe austro-ungar, care pune problema armisti\u0163iului \u00eentr-o manier\u0103 ultimativ\u0103 [24]. Mai mult, pe 18 februarie, ie\u015firea Rusiei din r\u0103zboi a fost consfin\u0163it\u0103 prin Pacea de la Brest-Litovsk, astfel c\u0103 frontul din Moldova r\u0103m\u00e2nea complet izolat.<\/h4>\n

Ferdinand \u00eentrune\u015fte un Consiliu de Coroan\u0103 \u00een aceea\u015fi zi, unde le prezint\u0103 participan\u0163ilor condi\u0163iile de pace oferite \u00een urma \u00eentrevederii cu ministrul austro-ungar [25]. Trebuia s\u0103 se aleag\u0103 \u00eentre o pace umilitoare sau ocuparea \u00eentregii \u0163\u0103ri de inamic. Dup\u0103 ample dezbateri, se decide ca delega\u0163ia rom\u00e2n\u0103 s\u0103 discute la tratative textul tratatului \u00een bloc \u015fi nu pe articole, pentru a se pune \u00een eviden\u0163\u0103 caracterul de dictat al prevederilor tratatului [26]. Dup\u0103 semnarea unui tratat preliminar la Buftea pe 20 februarie [27], s-a considerat c\u0103 persoana cea mai potrivit\u0103 pentru a purta negocierile cu Puterile Centrale era Alexandru Marghiloman. Urm\u00e2nd s\u0103 faciliteze negocierile, generalul Averescu \u015fi-a depus mandatul pe 27 februarie, iar pe 5 martie 1918 se constituie un guvern condus de liderul conservator. Regele considera c\u0103 datorit\u0103 pozi\u0163iei sale filogermane, ferm\u0103 de-a lungul timpului, Marghiloman va reu\u015fi s\u0103 \u00eencheie o pace mai bl\u00e2nd\u0103. De asemenea, liderul conservator fusese unul dintre cei r\u0103ma\u015fi \u00een Bucure\u015fti \u00een timpul ocupa\u0163iei inamicului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 stabileasc\u0103 contacte cu reprezentan\u0163ii Puterilor Centrale pentru a proteja integritatea teritorial\u0103 a \u0163\u0103rii noastre.<\/h4>\n

Alexandru Marghiloman \u00ee\u015fi asum\u0103 responsabilitatea semn\u0103rii unei p\u0103ci foarte grele la Bucure\u015fti, starea de r\u0103zboi fiind \u00eenlocuit\u0103 cu un regim de ocupa\u0163ie. La 24 aprilie 1918, s-a \u00eencheiat Pacea de la Bucure\u015fti, care cuprindea prevederi umilitoare: Dobrogea era ocupat\u0103 de Bulgaria, Austro-Ungaria lua partea vestic\u0103 a Carpa\u0163ilor, Germania insitituia un monopol asupra \u0163i\u0163eiului pe 90 de ani, a comer\u0163ului cu cereale, a exploat\u0103rii \u015fi prelucr\u0103rii lemnului, iar accesul la Marea Neagr\u0103 era permis numai de-a lungul unui drum comercial p\u00e2n\u0103 la Constan\u0163a [28].<\/h4>\n

Reintrarea \u00een r\u0103zboi. Marea Unire din 1918<\/strong><\/h3>\n

Cu toate presiunile exercitate asupra sa, regele Ferdinand a refuzat s\u0103 semneze Tratatul de Pace, permi\u0163\u00e2nd astfel supravie\u0163uirea statului rom\u00e2n. Profit\u00e2nd de conjunctura noului context interna\u0163ional, rom\u00e2nii din teritoriile aflate sub ocupa\u0163ie str\u0103in\u0103 \u015fi-au manifestat dorin\u0163a de unire necondi\u0163ionat\u0103 cu Patria-Mam\u0103 [29]. Pe 27 martie 1918, la Chi\u015fin\u0103u, Sfatul \u0162\u0103rii a hot\u0103r\u00e2t cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu Rom\u00e2nia [30]. \u00cen mijlocul aclama\u0163iilor s\u0103lii, decizia a fost adus\u0103 la cuno\u015ftin\u0163a primului ministru, Alexandru Marghiloman, care, \u00een numele poporului rom\u00e2n, a guvernului Rom\u00e2niei \u015fi al regelui, a luat act de Declara\u0163ie \u015fi a primit Unirea. Era, dup\u0103 cum avea s\u0103 spun\u0103 regele Ferdinand, \u201e\u00eenf\u0103ptuirea unui vis care demult z\u0103cea \u00een inimile tuturor rom\u00e2nilor de dincolo \u015fi de dincoace de apele Prutului\u201d. Prin decretul regal nr. 842 din 10 aprilie, regele a promulgat actul unirii [31]. Unirea a fost primit\u0103 cu entuziasm \u015fi satisfac\u0163ie de rom\u00e2nii de pretutindeni \u015fi a stimulat lupta de eliberare a rom\u00e2nilor afla\u0163i sub st\u0103p\u00e2nire str\u0103in\u0103.<\/h4>\n

Soarta a z\u00e2mbit Rom\u00e2niei, iar spre sf\u00e2r\u015fitul anului 1918, Antanta ob\u0163inea mari succese pe frontul din vest, pierderile din r\u00e2ndul Puterilor Centrale fiind imense. Astfel, s-a \u00eentrev\u0103zut posibilitatea ca Rom\u00e2nia s\u0103 reintre \u00een r\u0103zboi pentru \u00eenfr\u00e2ngerea definitiv\u0103 a adversarului. Pe 24 octombrie 1918, regele Ferdinand a proclamat mobilizarea general\u0103 \u015fi ordon\u0103 armatei rom\u00e2ne s\u0103 reintre \u00een r\u0103zboi de partea Antantei. Totodat\u0103, este demis guvernul Marghiloman \u015fi se formeaz\u0103 un cabinet de militari \u015fi tehnicieni, condus de generalul Constantin Coand\u0103, care a luat imediat m\u0103sura consider\u0103rii Tratatului de la Bucure\u015fti ca un act nul \u015fi neavenit. Pe 11 noiembrie 1918, Puterile Centrale au capitulat, iar Rom\u00e2nia s-a situat \u00een tab\u0103ra \u00eenving\u0103toare. \u00cen aceste condi\u0163ii, \u00eenf\u0103ptuirea Rom\u00e2niei Mari, ideal secular al poporului rom\u00e2n, nu mai p\u0103rea un vis nerealizabil, ci o certitudine, c\u00e2\u015ftigat\u0103 prin eroism, sacrificiu \u015fi jertfele a sute de mii de solda\u0163i rom\u00e2ni c\u0103zu\u0163i pe front.<\/h4>\n

Pe 15\/28 noiembrie 1918, la Cern\u0103u\u0163i, Congresul General al Bucovinei a votat \u00een unanimitate \u201eUnirea necondi\u0163ionat\u0103 \u015fi pentru vecie a Bucovinei \u00een vechile ei hotare p\u00e2n\u0103 la Ceremu\u015f, Colacin \u015fi Nistru, cu Regatul Rom\u00e2niei\u201d. Prin decretul-lege din 18\/31 decembrie 1918, regele Ferdinand a consfin\u0163it Unirea Bucovinei cu Rom\u00e2nia [32].<\/h4>\n

Convocat\u0103 \u00eenc\u0103 din 3\/15 noiembrie prin manifestul \u201eC\u0103tre popoarele lumii\u201d, Marea Adunare Na\u0163ional\u0103 s-a \u00eentrunit pe 18 noiembrie\/1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, particip\u00e2nd \u00een jur de 100.000 de oameni din toate col\u0163urile \u0163\u0103rii. Lucr\u0103rile au fost deschise de Gheorghe Pop de B\u0103se\u015fti, iar Rezolu\u0163ia Unirii a fost prezentat\u0103 de Vasile Goldi\u015f. Cei 1228 de delega\u0163i ale\u015fi ai rom\u00e2nilor \u201edin Transilvania, Banat \u015fi \u0162ara Ungureasc\u0103\u201d au votat Rezolu\u0163ia Unirii care \u201edecreteaz\u0103 unirea acelor rom\u00e2ni \u015fi a tuturor teritoriilor locuite de d\u00e2n\u015fii cu Rom\u00e2nia\u201d. Prin decretul nr. 3631 din 11\/24 decembrie 1918, regele Ferdinand a ratificat Unirea Transilvaniei cu Rom\u00e2nia [33].<\/h4>\n

Astfel se \u00eenf\u0103ptuia Rom\u00e2nia Mare, sub conducerea lui Ferdinand I \u201e\u00centregitorul\u201d, Regele Rom\u00e2niei. Noul stat avea o suprafa\u0163\u0103 de 295.049 km2 \u015fi o popula\u0163ie de peste 16 milioane de locuitori [34].<\/h4>\n

Sistemul de pace de la Versailles<\/strong><\/h3>\n

Pe 1\/14 decembrie regele \u015fi guvernul au \u00eent\u00e2mpinat la Gara de Nord delega\u0163ia Marelui Sfat Na\u0163ional Rom\u00e2n din Transilvania, care aducea Rezolu\u0163ia Unirii de la Alba-Iulia pentru a fi predat\u0103 \u015fefului statului. Cu acest prilej, Ferdinand a declarat:<\/h4>\n

\u201eNe-a\u0163i adus nu numai dorul \u00eemplinit a c\u00e2torva milioane de suflete, ne-a\u0163i adus inimile lor \u015fi \u00een primirea plin\u0103 de dragoste fr\u0103\u0163easc\u0103 ce a\u0163i g\u0103sit-o la noi, a\u0163i putut sim\u0163i pulsul \u0163\u0103rii mume, ce bate \u00een acela\u015fi ritm cu al vostru […] Dup\u0103 Basarabia \u015fi Bucovina, mai lipsea o piatr\u0103 dintre cele mai scumpe: Ardealul, cu \u0163inuturile din Ungaria locuite de rom\u00e2ni. Azi ne-a\u0163i adus \u015fi aceast\u0103 ultim\u0103 piatr\u0103 a cl\u0103dirii, care \u00eencoroneaz\u0103 marea oper\u0103 de unire. Putem privi cu \u00eencredere \u00een viitor, c\u0103ci temeliile sunt puternice. [35]\u201d <\/em><\/h4>\n

Dup\u0103 Marea Unire, oamenilor politici le revenea r\u0103spunderea de a g\u0103si mijloacele adecvate pentru a asigura dezvoltarea Rom\u00e2niei ca stat european. Pe 29 noiembrie\/12 decembrie 1918 s-a format un nou Consiliu de mini\u015ftri, \u00een care erau reprezentate toate provinciile istorice, prezidat de Ion I. C. Br\u0103tianu, pre\u015fedintele Partidului Na\u0163ional Liberal [36]. \u00cen prima lun\u0103 de la instalare, pe 15 \u015fi 16 decembrie, cabinetul public\u0103 decretul-lege privind exproprierea marilor propriet\u0103\u0163i rurale din Vechiul Regat, fix\u00e2nd \u015fi condi\u0163iile exproprierii [37] [38]. \u00cens\u0103, r\u0103zboiul l\u0103sase r\u0103ni ad\u00e2nci pe trupul \u0163\u0103rii noastre: distrugeri materiale, familii sf\u00e2\u015fiate de durere \u015fi dezbinate, sc\u0103derea nivelului de trai, sc\u0103derea produc\u0163iei, ceea ce a generat \u00een perioada imediat urm\u0103toare nemul\u0163umiri \u00een r\u00e2ndul popula\u0163iei, manifestate prin greve \u015fi lupte de strad\u0103. Se impunea astfel adoptarea unor ample reforme, care s\u0103 ralieze Rom\u00e2nia la noile realit\u0103\u0163i postbelice.<\/h4>\n

De asemnea, pe 18 ianuarie 1919 au fost deschise lucr\u0103rile Conferin\u0163ei de Pace de la Paris. Aici, Br\u0103tianu a purtat o lupt\u0103 dur\u0103 diplomatic\u0103 pentru recunoa\u015fterea interna\u0163ional\u0103 a Marii Uniri, men\u0163inerea integrit\u0103\u0163ii \u015fi suveranit\u0103\u0163ii terioriale [39]. Cu toate acestea, Marile Puteri au inclus Rom\u00e2nia \u00een r\u00e2ndul statelor cu interese limitate, fiindu-i impuse unele prevederi dezavantajoase [40]. Dup\u0103 mai multe obiec\u0163ii, neacceptate de \u201eConsiliul celor patru\u201d, primul ministru rom\u00e2n a p\u0103r\u0103sit lucr\u0103rile Conferin\u0163ei pe 2 iulie. Refuz\u00e2nd s\u0103 semneze Tratatul cu Austria, care cuprindea anumite prevederi de neacceptat pentru \u0163ara noastr\u0103, Br\u0103tianu \u015fi-a depus mandatul de prim-ministru pe 12 septembrie 1919. Imediat, a fost format un nou cabinet \u00een frunte cu generalul Arthur V\u0103itoianu, care a avut aceea\u015fi atitudine \u00een privin\u0163a semn\u0103rii tratatului, acesta fiind ratificat abia de urm\u0103torul guvern pe 10 decembrie 1919 [41]. \u00cen cele din urm\u0103, la \u00eenceputul lunii noiembrie, au avut loc primele alegeri parlmentare pe baza votului universal, iar pe 1 decembrie 1919 s-a format un Consiliu de mini\u015ftri din membri ai coali\u0163iei denumit\u0103 Blocul Parlamentar [42], sub pre\u015fedin\u0163ia lui Alexandru Vaida-Voevod. Noul Parlament a votat pe 29 decembrie legile prin care se ratifica Unirea Basarabiei, Bucovinei \u015fi Transilvaniei cu Regatul Rom\u00e2niei, iar pe 31 decembrie au fost promulgate de regele Ferdinand [43] [44] [45].<\/h4>\n

Marea Unire din 1918 a fost recunoscut\u0103 \u00een cadrul Conferin\u0163ei de Pace de la Paris prin a\u015fa numitul \u201eSistem Versailles\u201d: Tratatul cu Germania de la Versailles (28 iunie 1919) [46], Tratatul cu Austria de la Saint-Germain (10 septembrie 1919) [47], Tratatul cu Bulgaria de la Neuilly (27 noiembrie 1919) [48], Tratatul cu Ungaria de la Trianon (4 iunie 1920)[49], Tratatul cu Turcia de la S\u00e8vres (10 august 1920), toate acestea re\u00eentregite prin Tratatul de la Paris din 20 octombrie 1920 [50].<\/h4>\n

Noile realit\u0103\u0163i politice. Unificarea institu\u0163ional\u0103 \u015fi legislativ\u0103<\/strong><\/h3>\n

F\u0103urirea statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n, legiferarea votului universal \u015fi a reformei agrare au imprimat vie\u0163ii politice din Rom\u00e2nia tr\u0103s\u0103turi noi. Acestea au condus la dispari\u0163ia partidelor conservatoare, a c\u0103ror baz\u0103 electoral\u0103 o constituau marii proprietari funciari, \u015fi apari\u0163ia pe scena politic\u0103 partidele de orientare \u0163\u0103r\u0103nist\u0103 \u015fi socialist\u0103, care se pronun\u0163au pentru m\u0103suri radicale \u00een favoarea p\u0103turii mai s\u0103race a societ\u0103\u0163ii.<\/h4>\n

Partidul Na\u0163ional Liberal a fost cel care a dominat scena politic\u0103 din Rom\u00e2nia \u00een primul deceniu interbelic, beneficiind \u015fi de sprijinul principalelor institu\u0163ii economice, care se aflau \u00een m\u00e2na frunta\u015filor partidului, dar \u015fi de un anumit favoritism din partea regelui Ferdinand. Un rol important l-au jucat \u015fi forma\u0163iunile politice din provinciile nou unite, care s-au integrat treptat \u00een partidele mai puternice din Vechiul Regat. Totodat\u0103, \u00een primul deceniu interbelic, \u015fi-au f\u0103cut apari\u0163ia partidele ce reprezentau interesele minorit\u0103\u0163ilor na\u0163ionale. Noul context a impus necesitatea adopt\u0103rii unor ample reforme financiare, economice, agrare, sociale \u015fi ini\u0163ierea unific\u0103rii legislative \u015fi administrative pentru a des\u0103v\u00e2r\u015fi Mare Unire din 1918. M\u0103surile luate de coali\u0163ia Blocului Parlamentar l-au nemul\u0163umit pe Ionel Br\u0103tianu, astfel c\u0103 acesta a intervenit pe l\u00e2ng\u0103 regele Ferdinand pentru a determina c\u0103derea guvernului.<\/h4>\n

Cu sprijin br\u0103tienist, pe 13 martie 1920, se formeaz\u0103 un nou guvern sub conducerea lui Averescu, pre\u015fedintele Partidului Poporului, care a cooptat printre mini\u015ftri s\u0103i \u015fi membri conservator-democra\u0163i, printre care Take Ionescu \u015fi Nicolae Titulescu [51]. Acest cabinet a adoptat unificarea monetar\u0103 (1920) [52], apoi a legiferat reforma agrar\u0103 [53]. Activitatea de legiferare a reformei agrare, \u00eenceput\u0103 odat\u0103 cu modificarea Constitu\u0163iei \u00een vara anului 1917, s-a \u00eencheiat dup\u0103 4 ani, prin adoptarea legii pentru reforma agrar\u0103 \u00een Vechiul Regat (17 iulie 1921) [54], a legii pentru reforma agrar\u0103 \u00een Transilvania (30 iulie 1921) \u015fi a legii pentru reforma agrar\u0103 \u00een Bucovina (30 iulie 1921) [55]. Legea pentru reforma agrar\u0103 \u00een Basarabia fusese votat\u0103 la 6 martie 1920 [56].<\/h4>\n

Vii comentarii a generat crearea postului de ministru al Casei Regale \u00een octombrie 1920, \u00een acest\u0103 func\u0163ie fiind numit Constantin Hiott, prieten \u015fi rud\u0103 cu Br\u0103tianu [57]. \u00cen vara anului 1921, pre\u015fedintele PNL a declan\u015fat ac\u0163iunea de \u00eenl\u0103turare a guvernului, consider\u00e2nd c\u0103 momentul prelu\u0103rii destinului \u0163\u0103rii de c\u0103tre liberali se apropie. Frunta\u015ful liberal declara: \u201etrebuie s\u0103 ne preg\u0103tim de asalt\u201d. Br\u0103tianu a reu\u015fit s\u0103 atrag\u0103 \u00een acest demers \u00eentreaga opozi\u0163ie, care a \u00eenceput s\u0103 boicoteze m\u0103surile luate de cabinet. \u00cen cele din urm\u0103, opozi\u0163ia se retrage din Parlament, iar demisia ministrului de externe, Take Ionescu, a provocat o criz\u0103 \u00een interiorul coali\u0163iei. \u00cen aceste condi\u0163ii, pe 13 decembrie 1921, Averescu \u00ee\u015fi depune mandatul, iar peste patru zile, regele Ferdinand \u00eel desemneaz\u0103 pe Take Ionescu \u00een func\u0163ia de prim-ministru. Dup\u0103 cum men\u0163iona istoricul Nicolae Iorga, \u201eTake Ionescu sim\u0163ea \u00een spatele s\u0103u dogoritoarea patim\u0103 de st\u0103p\u00e2nire a lui Ion Br\u0103tianu\u201d [58].<\/h4>\n

Tot \u00een aceea\u015fi lun\u0103, Br\u0103tianu ob\u0163ine acordul de colaborare pentru un viitor guvern cu P\u0162B \u015fi PDU, astfel c\u0103 dup\u0103 numai o lun\u0103 de la instalare, guvernul takist prime\u015fte un vot de blam din partea Parlamentului \u015fi a trebuit s\u0103 demisioneze. Dup\u0103 ce Ferdinand consult\u0103 formal pe \u015fefii tuturor forma\u0163iunilor politice, pe 19 ianuarie 1922, Ion I. C. Br\u0103tianu este desemnat s\u0103 formeze noul Guvern al Rom\u00e2niei [59]. Justific\u00e2nd aceast\u0103 decizie, regele m\u0103rturisea: \u201eVrajba \u00eenveninat\u0103 dintre partide, ca \u015fi to\u0163i de aici, m\u0103 silesc s\u0103 nu m\u0103 bizui dec\u00e2t pe un singur om: Ion Br\u0103tianu\u201d [60]. De fapt, \u015fi c\u00e2nd se afla pe b\u0103ncile opozi\u0163iei \u015fi c\u00e2nd se afla la putere, liderul liberalilor conducea destinele \u0163\u0103rii, folosindu-se adesea de regele Ferdinand. Evenimentele din timpul r\u0103zboiului \u015fi din perioada imediat urm\u0103toare i-au \u00eent\u0103rit regelui credin\u0163a c\u0103 Br\u0103tianu era un om \u201eproviden\u0163ial\u201d, pe care trebuie s\u0103 se bizuie. Fiind un temperament slab, Ferdinand s-a l\u0103sat dominat de Br\u0103tianu, nesfiindu-se s\u0103 declare c\u0103, de\u015fi mul\u0163i apreciaz\u0103 pe Br\u0103tieni ca pe a doua dinastie din Rom\u00e2nia, el nu vede nimic r\u0103u \u00een asta [61]. Iar cu alt prilej a m\u0103rturisit: \u201ePrefer s\u0103 cad cu Br\u0103tianu, dac\u0103 asta ar fi s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, dar este singurul \u00een care am \u00eencredere\u201d [62].<\/h4>\n

\u00cencoronarea de la Alba Iulia ca rege al tuturor rom\u00e2nilor<\/strong><\/h3>\n

Profund nemul\u0163umi\u0163i de solu\u0163ia aleas\u0103 de rege pentru noul guvern, \u015fefii partidelor politice din opozi\u0163ie au refuzat \u00een mod ostentativ s\u0103 mearg\u0103 la botezul principelui Mihai, \u00eentruc\u00e2t, dup\u0103 expresia lui Nicolae Iorga: \u201eCoroana ajunsese vasal\u0103 Br\u0103tienilor\u201d [63]. \u00cen concep\u0163ia oamenilor politici, \u00eencoronarea regelui la Alba-Iulia trebuia s\u0103 simbolizeze actul Unirii tuturor rom\u00e2nilor sub sceptrul aceluia\u015fi suveran. Problema \u00eencoron\u0103rii fusese discutat\u0103 \u00eenc\u0103 din timpul lui Averescu, dar Ferdinand a cerut am\u00e2narea festivit\u0103\u0163ilor sub pretextul faptului c\u0103 \u201e\u0163inutele regale comandate \u00een str\u0103in\u0103tate nu erau gata\u201d [64]. Chestiunea a fost reluat\u0103 de guvernul liberal, care la 24 august 1922, \u00eentr-o \u015fedin\u0163\u0103 desf\u0103\u015furat\u0103 la Sinaia, a decis organizarea evenimentului \u00een toamn\u0103 [65]. Pentru a evita disputele \u015fi a asigura actului \u201esolemnitatea\u201d \u015fi \u201eunanimitatea\u201d necesar\u0103, regele a avut discu\u0163ii cu \u015fefii partidelor de opozi\u0163ie, dar convorbirile nu au avut efectul scontat. Averescu a acceptat f\u0103r\u0103 rezerve, Nicolae Iorga a acceptat s\u0103 participe \u201edin devotament pentru Coroan\u0103\u201d, dup\u0103 cum el \u00eensu\u015fi a declarat, \u0163\u00een\u00e2nd \u00eens\u0103 s\u0103 precizeze ironic c\u0103 nu va mai avea aceea\u015fi atitudine \u201ec\u00e2nd domnul Br\u0103tianu se va \u00eencorona\u201d [66], iar PNR \u015fi P\u0162 au refuzat s\u0103 participe, motiv\u00e2nd c\u0103 acestea au fost cobor\u00e2te \u201ela rolul unor simple manifesta\u0163ii de partid\u201d [67] [68]. Acest refuz a m\u00e2hnit ad\u00e2nc pe Ferdinand, care nu a putut uita niciodat\u0103 afrontul liderilor celor dou\u0103 partide, Iuliu Maniu \u015fi Ion Mihalache [69]. La 15 octombrie 1922, a avut loc un serviciu religios la Catedrala din Alba-Iulia, iar momentul culminant a fost atins c\u00e2nd regele Ferdinand \u015fi-a pus pe cap coroana de o\u0163el, c\u0103reia i s-au ad\u0103ugat \u00eensemnele Basarabiei, Bucovinei \u015fi Transilvaniei, simboliz\u00e2nd unirea tuturor rom\u00e2nilor \u201ede la Nistru p\u00e2n\u0103 la Tisa\u201d, sub acela\u015fi suveran. Cu prilejul \u00eencoron\u0103rii sale, regele Ferdinand I a declarat:<\/h4>\n

\u201ePrin gra\u0163ia lui Dumnezeu \u015fi voin\u0163a na\u0163ional\u0103, rege al Rom\u00e2niei, am mo\u015ftenit Coroana Rom\u00e2niei, dup\u0103 glorioasa domnie a Regelui \u00centemeietor. Suindu-m\u0103 pe tron am rugat cerul s\u0103 dea rod muncii ce, f\u0103r\u0103 preget eram hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eenchin iubitei mele \u0163\u0103ri, ca bun rom\u00e2n \u015fi rege. Pronia cereasc\u0103 a binecuv\u00e2ntat \u015fi prin b\u0103rb\u0103\u0163ia poporului \u015fi vitejia osta\u015filor ne-a dat s\u0103 l\u0103rgim hotarele Regatului \u015fi s\u0103 \u00eenf\u0103ptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Am venit ast\u0103zi cu regina, care ne-a fost tovar\u0103\u015f\u0103 \u00een credin\u0163a neclintit\u0103 la restri\u015fte \u015fi la bucurie ca printr-aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare s\u0103 consacr\u0103m \u00een fa\u0163a Domnului \u015fi a scumpului nostru popor leg\u0103tura ce ne une\u015fte deapururea cu d\u00e2nsul. Pun\u00e2nd pe capul meu, \u00eentr-aceast\u0103 str\u0103veche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi \u015fi glorioase lupte au f\u0103cut-o pe veci coroana Rom\u00e2niei Mari, m\u0103 \u00eenchin cu evlavie memoriei celor care, \u00een toate vremurile \u015fi de pretutindeni prin credin\u0163a lor, prin munca \u015fi prin jertfa lor, au asigurat unitatea na\u0163ional\u0103 \u015fi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o \u00eentr-un glas \u015fi o sim\u0163ire de la Tisa p\u00e2n\u0103 la Nistru \u015fi p\u00e2n\u0103 la Mare. \u00centr-aceste clipe g\u00e2ndul meu se \u00eendreapt\u0103 cu recuno\u015ftin\u0163\u0103 c\u0103tre viteaza \u015fi iubita noastr\u0103 armat\u0103. Pentru r\u0103splata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru s\u0103 culeag\u0103 \u00een pace roadele lui binecuv\u00e2ntate \u015fi s\u0103 prop\u0103\u015feasc\u0103 \u00een lini\u015fte, fr\u0103\u0163ie \u015fi munc\u0103 harnic\u0103. Cu inima plin\u0103 de dragoste \u015fi credin\u0163\u0103 m\u0103rturisesc dorin\u0163ele sufletului meu. Vreau ca \u0163\u0103r\u0103nimea, st\u0103p\u00e2n\u0103 pe veci pe ogoarele ce le-a dob\u00e2ndit, s\u0103 le aib\u0103 de-a puterea de rodire \u00een folosul ei \u015fi al binelui ob\u015ftesc. Vreau ca muncitorimea, credincioas\u0103 patriei, s\u0103-\u015fi afle soarta tot mai prosper\u0103 \u00eentr-o via\u0163\u0103 de armonie \u015fi de dreptate social\u0103. Vreau ca, \u00een hotarele Rom\u00e2niei Mari, to\u0163i fiii buni ai \u0163\u0103rii, f\u0103r\u0103 deosebire de religie \u015fi de na\u0163ionalitate, s\u0103 se foloseasc\u0103 de drepturi egale cu ale tuturor rom\u00e2nilor, ca s\u0103 ajute cu toate puterile statul, \u00een care Cel de Sus a r\u00e2nduit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu noi. Vreau ca rom\u00e2nii din toate straturile sociale, \u00eensufle\u0163i\u0163i de n\u0103zuin\u0163a unei \u00eenfr\u0103\u0163iri na\u0163ionale, s\u0103 se foloseasc\u0103 to\u0163i de legitima ocrotire a statului. Vreau ca \u00een timpul domniei mele, printr-o \u00eentins\u0103 \u015fi \u00eenalt\u0103 dezvoltare cultural\u0103, patria noastr\u0103 s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 menirea de civiliza\u0163ie ce-i revine \u00een rena\u015fterea orientului european dup\u0103 at\u00e2tea veacuri de cumplite zbucium\u0103ri. Sunt sigur c\u0103, \u00een \u00eendeplinirea marei noastre datorii voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai \u0163\u0103rii, nedesp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een g\u00e2nd \u015fi-n fapt\u0103 \u00een jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, \u00een neclintita unire cu poporul nostru, voi \u00eenchina toate puterile mele de om \u015fi rege \u015fi asupra ei chem, \u00een aceast\u0103 zi solemn\u0103 de \u00een\u0103l\u0163are sufleteasc\u0103 binecuv\u00e2ntarea celui atotputernic. [70]\u201d<\/em><\/h4>\n

Dup\u0103 lungi dezbateri, noua Constitu\u0163ie a fost votat\u0103 la 26 martie 1923 \u00een Adunarea Deputa\u0163ilor [78], iar la 27 martie \u00een Senat [79], fiind promulgat\u0103 de rege \u015fi publicat\u0103 \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201d la 29 martie 1923 [80] ca oper\u0103 liberal\u0103, trezind numeroase proteste din partea partidelor din opozi\u0163ie [81].<\/h4>\n

Consolidarea statului na\u0163ional unitar<\/strong><\/h3>\n

M\u0103surile adoptate \u00een guvernarea liberal\u0103 au permis consolidarea statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n. Datorit\u0103 aplic\u0103rii doctrinei liberale \u201eprin noi \u00een\u015fine\u201d, economia rom\u00e2neasc\u0103 a cunoscut un ritm rapid de refacere p\u00e2n\u0103 \u00een 1923, dup\u0103 care a \u00eenregistrat o cre\u015ftere cu adev\u0103rat spectaculoas\u0103. Ramura cea mai dinamic\u0103 a fost industria, progresul dator\u00e2ndu-se politicii guvernamentale care a vizat \u00eencurajarea, promovarea \u015fi ap\u0103rarea industriei na\u0163ionale [82]. Printre m\u0103surile cele mai importante s-a num\u0103rat legea minelor din 4 iulie 1924 [83] [84], \u00eens\u0103 cele mai multe au vizat alinierea \u0163\u0103rii noastre la noile realit\u0103\u0163i postbelice. Pentru unificarea administrativ\u0103 a tuturor provinciilor a fost adoptat\u0103 legea din 14 iunie 1925, care avea la baz\u0103 \u201ep\u0103strarea caracterului unitar al \u0163\u0103rii\u201d \u015fi aplicarea descentraliz\u0103rii administrative [85]. Aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 stabilea \u00eemp\u0103r\u0163irea teritoriului Rom\u00e2niei \u00een dou\u0103 diviziuni administrative: jude\u0163e \u015fi comune, care puteau fi rurale (cuprindeau mai multe sate) \u015fi urbane (ora\u015fele). De asemenea, pentru \u00eenlesnirea controlului, supravegherea aplic\u0103rii legilor \u015fi buna administrare, jude\u0163ele se \u00eemp\u0103r\u0163eau \u00een circumscrip\u0163ii numite pl\u0103\u015fi, care cuprindeau mai multe comune. Pe 27 martie 1926, este promulgat\u0103 legea electoral\u0103 a \u201eprimei majorit\u0103\u0163i\u201d [86]. Principala modificare se referea la centralizarea rezultatelor, reparti\u0163ia mandatelor \u015fi proclamarea ale\u015filor. Practic, se introducea sistemul \u201eprimei majorit\u0103\u0163i\u201d. Acest sistem prevedea c\u0103 partidul care \u00eentrunea cel pu\u0163in 40% din totalul voturilor valabil exprimate se numea grupare major\u0103, iar celelalte partide constituiau gruparea minoritar\u0103. Din aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u0163ire rezulta repartizarea mandatelor politice, astfel \u00eenc\u00e2t gruparea majoritar\u0103 primea jum\u0103tate din num\u0103rul mandatelor, iar cealalt\u0103 jum\u0103tate se \u00eemp\u0103r\u0163ea \u00eentre grup\u0103rile minoritare propor\u0163ional cu procentele de voturi ob\u0163inute, dar \u015fi cu cea majoritar\u0103. A\u015fadar, se crea cadrul propice pentru ca partidul majoritar s\u0103 poat\u0103 ob\u0163ine mai multe mandate parlamentare, sus\u0163in\u00e2nd astfel guvernul. Aceast\u0103 lege afecta egalitatea votului, deoarece voturile acordate grup\u0103rii majoritare aveau o putere de desemnare mai mare dec\u00e2t cele ale grup\u0103rilor minoritare.<\/h4>\n

Regele Ferdinand s-a implicat \u015fi \u00een problematica rela\u0163iilor interna\u0163ionale. Momente semnificative s-au \u00eenregistrat cu prilejul vizitelor suveranului la Paris, Londra \u015fi Bruxelles. De altfel, Ferdinand a fost primul \u015fef de stat care a vizitat Biroul Interna\u0163ional al Muncii, precum \u015fi sediul Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor \u00een mai 1924. Cu acest prilej, regele declara:<\/h4>\n

\u201ePoporul rom\u00e2n, av\u00e2nd realizat\u0103, dup\u0103 secole de suferin\u0163e \u015fi persecu\u0163ii, unificarea sa na\u0163ional\u0103, preocupat de organizarea \u015fi men\u0163inerea p\u0103cii, spre a se considera, f\u0103r\u0103 s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 nici un scop opresiv, dorind men\u0163inerea integrit\u0103\u0163ii teritoriale a \u0163\u0103rii sale \u015fi respectarea fidel\u0103 a tratatelor existente, este \u00een mod profund ata\u015fat operei de pace, solidarit\u0103\u0163ii \u015fi \u00een\u0163elegerii, care formeaz\u0103 obiectivele ac\u0163iunii Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor. [87]\u201d\n<\/em><\/h4>\n

Criza dinastic\u0103<\/strong><\/h3>\n

Primele dou\u0103 renun\u0163\u0103ri la tron<\/strong><\/h3>\n

Odat\u0103 cu adoptarea m\u0103surilor care vizau consolidarea statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n, Regele Ferdinand a trebuit s\u0103 se confrunte cu problemele crizei dinastice, generat\u0103 de fiul s\u0103u cel mare, Carol al II-lea, ale c\u0103rei implica\u0163ii s-au eviden\u0163iat \u00een anii urm\u0103tori. La 27 august 1918, principele mo\u015ftenitor a p\u0103r\u0103sit, deghizat \u00een uniform\u0103 de ofi\u0163er rus, unitatea militar\u0103 de la T\u00e2rgu-Neam\u0163 pe care o conducea onorific. Pe 31 august, acesta s-a c\u0103s\u0103torit la Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscut\u0103 sub numele de Zizi. Prin acest fapt, principele Carol \u00eenc\u0103lcase dou\u0103 principii fundamentale: acela de a nu se c\u0103s\u0103tori cu persoane care nu apar\u0163in unei familii domnitoare \u015fi acela de a nu dezerta dintr-o unitate militar\u0103. Carol \u00eel anun\u0163\u0103 pe tat\u0103l s\u0103u despre c\u0103s\u0103torie printr-o telegram\u0103, precum \u015fi despre faptul c\u0103 renun\u0163\u0103 la calitatea sa de mo\u015ftenitor [88]. Dup\u0103 ce a primit telegrama, Ferdinand l-a trimis pe colonelul Ernest Baliff la Odessa cu misiunea de a-l convinge pe t\u00e2n\u0103rul principe s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103 [89] \u015fi cu o scrisoare din partea lui Alexandru Marghiloman, pre\u015fedintele Consiliului de mini\u015ftri, \u00een care era amenin\u0163at cu posibilele repercursiuni ale actelor sale [90]. De\u015fi Carol a acceptat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, el nu s-a ar\u0103tat dispus s\u0103 renun\u0163e la c\u0103s\u0103torie.<\/h4>\n

\u00cen fa\u0163a acestor fapte, regele Ferdinand a decis s\u0103 se consulte cu oamenii politici pentru a adopta o decizie \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Pozi\u0163ia lui Ionel Br\u0103tianu a fost c\u0103 principele \u201enu era \u00eenc\u0103 matur\u201d \u015fi trebuia s\u0103 i se dea timp \u201epentru a se coace la minte\u201d [91]. \u00cen schimb, Alexandru Averescu a declarat regelui c\u0103 t\u00e2n\u0103rul principe nu avea \u201enici o calitate pentru domnie\u201d [92]. De altfel, regina Maria era \u015fi ea nemul\u0163umit\u0103 de atitudinea lui Carol din timpul r\u0103zboiului, \u00eentr-o scrisoare din noiembrie 1916 repro\u015f\u00e2ndu-i c\u0103 duce \u201eo via\u0163\u0103 r\u0103sf\u0103\u0163at\u0103\u201d, st\u00e2nd departe de zgomotul b\u0103t\u0103liei [93]. Pentru a discuta problema p\u0103r\u0103sirii unit\u0103\u0163ii militare, regele a convocat un \u201eConsiliu al generalilor\u201d, la care au luat parte Constantin H\u00e2rjeu, Constantin Coand\u0103, Arthur V\u0103itoianu \u015fi Eremia Grigorescu. Ace\u015ftia s-au pronun\u0163at c\u0103 \u201enumai Majestatea sa poate decide asupra interpret\u0103rilor ce se pot face pentru \u00eenc\u0103lc\u0103ri de regulamente militare de c\u0103tre un membru al familiei regale\u201d [94]. Dup\u0103 aceste consf\u0103tuiri, Ferdinand a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eel trimit\u0103 pe Carol la m\u0103n\u0103stirea Horai\u0163a din jude\u0163ul Neam\u0163, unde nu va putea s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 incinta l\u0103ca\u015fului de cult [95]. \u00cen acest timp, Casa Regal\u0103 \u015fi guvernul au f\u0103cut puternice presiuni pentru a o determina pe Zizi Lambrino s\u0103 renun\u0163e la mariaj \u00een schimbul unei anumite sume de bani, \u00eens\u0103 aceasta a refuzat \u0163in\u00e2nd s\u0103 devin\u0103 \u201eZizi de Hohenzollern\u201d [96]. Dup\u0103 \u00eendelungi insisten\u0163e, Carol a acceptat pe 29 octombrie s\u0103 declare \u00een scris c\u0103 nu se opune anul\u0103rii actului de c\u0103s\u0103torie \u00eencheiat la Odessa, iar regele a hot\u0103r\u00e2t amnistierea fiului s\u0103u [97].<\/h4>\n

Carol \u015fi Zizi continuau s\u0103 comunice prin intermediul scrisorilor. Demersurile f\u0103cute de familia regal\u0103 \u015fi de oamenii politici pentru a-i desp\u0103r\u0163i pe cei doi nu au reu\u015fit. Pe 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat c\u0103s\u0103toria pentru nerespectarea unor cerin\u0163e de ordin formal [98], dar Carol \u015fi Zizi continuau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eempreun\u0103, regele primind zilnic note informative cu privire la situa\u0163ia celor doi. La presiunile lui Ionel Br\u0103tianu \u015fi ale mamei sale, Carol s-a v\u0103zut nevoit s\u0103 plece din nou pe front al\u0103turi de regimentul s\u0103u, deoarecele trupele maghiare reluaser\u0103 focul \u00eempotriva trupelor rom\u00e2ne sta\u0163ionate \u00een mun\u0163ii Apuseni. \u00cen acest context s-a produs a doua renun\u0163are a lui Carol la prerogativele sale de mo\u015ftenitor al Coroanei. Astfel, pe 1 august 1919, principele a redactat dou\u0103 scrisori, una pentru Zizi Lambrino, \u00een care se recuno\u015ftea so\u0163ul ei \u015fi p\u0103rintele copilului pe care \u00eel poart\u0103 \u00een p\u00e2ntece [99], \u015fi una pentru tat\u0103l s\u0103u, prin care \u00eel anun\u0163a de decizia luat\u0103 [100]. Dup\u0103 \u00eencheierea ostilit\u0103\u0163ilor, lui Carol nu i s-a mai permis s\u0103 revin\u0103 la Bucure\u015fti, din noiembrie fiindu-i stabilit un domiciliu obligatoriu la Bistri\u0163a [101].<\/h4>\n

Pe 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino a dat na\u015ftere unui copil, botezat Mircea Grigore [102], dup\u0103 care a recurs la \u015fantaj, d\u00e2nd publicit\u0103\u0163ii scrisoarea prin care Carol se recuno\u015ftea p\u0103rintele copilului \u015fi so\u0163ul ei. \u00cen cele din urm\u0103, pe 20 februarie 1920, principele \u00eei cere lui Ferdinand s\u0103 considere \u201eca nul\u0103 \u015fi neavenit\u0103 scrisoarea pe care am trimis-o Majest\u0103\u0163ii voastre la 1 august\u201d \u015fi \u201e\u00een conformitate cu spiritul Constitu\u0163iei \u015fi al legilor noastre de familie, m\u0103 devotez serviciului \u0163\u0103rii \u015fi al Majest\u0103\u0163ii voastre\u201d [103]. A doua zi, Carol este trimis \u00eentr-o \u201eexcursie de studii\u201d prin lume, finan\u0163at\u0103 din bani publici, pentru a \u00eencerca s\u0103 o uite pe fosta sa iubit\u0103. Totodat\u0103, dup\u0103 puternice presiuni, Zizi Lambrino este obligat\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u0163ara \u00eempreun\u0103 cu fiul s\u0103u \u00een schimbul unei substan\u0163iale pensii viagere [104]. Dup\u0103 \u00eencheierea c\u0103l\u0103toriei pentru studii, Carol nu a venit imediat \u00een \u0163ar\u0103, ci a r\u0103mas \u00een Elve\u0163ia. Aici, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena a Greciei care era \u00een c\u0103utarea unui so\u0163. C\u0103s\u0103toria lui Carol cu Elena s-a oficializat pe 10 martie 1921 [105], iar la 25 octombrie acela\u015fi an s-a n\u0103scut principele Mihai.<\/h4>\n

A treia renun\u0163are la tron<\/strong><\/h3>\n

Carol era revoltat de tutela pe care Ionel Br\u0103tianu o exercita asupra regelui Ferdinand \u015fi era hot\u0103r\u00e2t s\u0103 ac\u0163ioneze pentru cre\u015fterea rolului monarhiei \u00een via\u0163a statului. El \u00ee\u015fi exprimase \u00een repetate r\u00e2nduri opinia c\u0103 trebuie s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 \u201ecur\u0103\u0163enie la palat\u201d pentru a se \u00eenl\u0103tura influen\u0163a ocult\u0103 a lui Barbu \u015etirbey \u015fi a reginei Maria, mai ales pentru a \u00eenl\u0103tura domina\u0163ia lui Ion I. C. Br\u0103tianu asupra tat\u0103lui s\u0103u. \u00cen acest context, Carol a cunoscut-o pe Elena Lupescu, persoana care \u00eei va marca decisiv cariera \u015fi activitatea. Cert este c\u0103 nimeni nu d\u0103duse importan\u0163\u0103 acestei aventuri, familia regal\u0103 consider\u00e2ndu-l un episod vremelnic din via\u0163a principelui a\u015fa cum mai fusese multe astfel de episoade. Totu\u015fi, rela\u0163ia dintre Carol \u015fi Elena Lupescu a evoluat \u00een asemenea m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t principele mo\u015ftenitor nu mai \u0163inea cont c\u0103 era c\u0103s\u0103torit \u015fi avea un copil.<\/h4>\n

Dup\u0103 ce a asistat la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii, Carol a plecat la Paris, unde a \u00eent\u00e2lnit-o pe Elena Lupescu [106]. De aici au plecat \u00eempreun\u0103 la Vene\u0163ia, iar pe 12 decembrie 1925 t\u00e2n\u0103rul principe a adresat tat\u0103lui s\u0103u o scrisoare prin care \u00eel anun\u0163a pentru a treia oar\u0103 c\u0103 renun\u0163\u0103 la prerogativele sale de mo\u015ftenitor al Coroanei [107]. Profund nemul\u0163umit de atitudinea fiului s\u0103u, Ferdinand a decis s\u0103-l trimit\u0103 \u00een Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a-l determina pe Carol s\u0103 se r\u0103zg\u00e2ndeasc\u0103 [108]. Decizia principelui a fost irevocabil\u0103, astfel c\u0103, pe 28 decembrie, Hiott se \u00eentoarce la Bucure\u015fti cu o nou\u0103 scrisoare de renun\u0163are a lui Carol c\u0103tre tat\u0103l s\u0103u [109], \u00een care a adugat: \u201eMilano, 28 decembrie 1925\u201d. \u00cen aceste condi\u0163ii, Ferdinand convoac\u0103 la Sinaia un Consiliu de Coroan\u0103 [110] pe 30 decembrie 1925 [111]. Regele a luat cuv\u00e2ntul:<\/h4>\n

\u201eDac\u0103 un asemenea act din partea lui ar fi fost f\u0103r\u0103 precedent, a\u015f mai p\u0103stra poate iluzii \u015fi speran\u0163e [..] Grija ce port acestei Coroane nu-mi \u00eeng\u0103duie s\u0103 mai las posibilitatea de re\u00eenoire a unei asemenea crize, care e deja prea mult c\u0103 s-a repetat [112].\u201d<\/em><\/h4>\n

\u00cen continuare, regele a cerut participan\u0163ilor s\u0103 ia \u201ecuno\u015ftin\u0163\u0103 de renun\u0163area principelui Carol, \u00een urma c\u0103reia s\u0103 se p\u0103\u015feasc\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere la m\u0103surile legale pentru recunoa\u015fterea principelui Mihai ca principe mo\u015ftenitor al Rom\u00e2niei\u201d [113][114]. Cum Ferdinand a declarat categoric c\u0103 principele Carol este \u201eo creang\u0103 putred\u0103 \u00een dinastie, pe care trebuie s\u0103 o tai spre a salva Coroana\u201d [115], to\u0163i liderii politici prezen\u0163i la Sinaia s-au supus voin\u0163ei suveranului. Mihai era fiul lui Carol cu principesa Elena, dar la acea vreme el nu avea dec\u00e2t patru ani, astfel c\u0103 trebuia s\u0103 se adopte o m\u0103sur\u0103 ce s\u0103 prevad\u0103 posibilitatea prelu\u0103rii tronului de c\u0103tre micul principe, neput\u00e2nd s\u0103-\u015fi exercite prerogativele de suveran at\u00e2t timp c\u00e2t era minor.<\/h4>\n

\u00cen ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Na\u0163ional\u0103 Constituant\u0103 a adoptat legile prin care se accepta renun\u0163area lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat mo\u015ftenitorul tronului \u015fi se constituia o Regen\u0163\u0103 care s\u0103 exercite prerogativele suveranului, \u00een cazul c\u0103 acesta ar ajunge pe tron \u00eenainte de v\u00e2rsta majoratului [116]. Regen\u0163a se compunea din trei persoane: principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea \u015fi Gheorghe Buzdugan, pre\u015fedintele \u00cenaltei Cur\u0163i de Casa\u0163ie \u015fi Justi\u0163ie. Constantin Argetoianu remarca: \u201eCriza dinastic\u0103 a devenit peste noapte pivotul politicii rom\u00e2ne\u015fti. Oamenii politici \u015fi partidele au fost supu\u015fi unei noi clasific\u0103ri \u015fi socoti\u0163i ap\u0163i sau inap\u0163i pentru guvernare dup\u0103 cum puteau fi sau nu b\u0103nui\u0163i c\u0103 ar favoriza o eventual\u0103 revenire a prin\u0163ului\u201d [117].<\/h4>\n

La 11 februarie 1926, regele Ferdinand a hot\u0103r\u00e2t ca fostul principe s\u0103 primeasc\u0103 numele de Carol Caraiman, eliber\u00e2ndu-i-se un pa\u015faport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani \u015fi alte mijloace materiale din partea Casei Regale. \u00cen vara anului 1926, regele Ferdinand urma s\u0103 fac\u0103 o vizit\u0103 \u00een Fran\u0163a, iar generalul Condeescu a fost trimis la Paris pentru a preg\u0103ti \u00eent\u00e2lnirea suveranului cu fiul s\u0103u. Generalul i-a ar\u0103tat lui Carol c\u0103 regele ar fi dispus s\u0103-l ierte dac\u0103 se desp\u0103r\u0163ea de Elena Lupescu \u015fi \u00ee\u015fi relua c\u0103snicia cu principesa Elena [118]. Discu\u0163ia nu a dat nici un rezultat, Carol pun\u00e2nd condi\u0163ii \u00eentoarcerii, pe care tat\u0103l s\u0103u nu a dorit s\u0103 le accepte. Totu\u015fi, importan\u0163i lideri politici au notat c\u0103 \u00een urma \u00eent\u00e2lnirii \u00een sufletul regelui se produsese un reviriment ce tindea spre o conciliere cu fiul s\u0103u [119].<\/h4>\n

Sf\u00e2r\u015fitul domniei<\/strong><\/h3>\n

Pe timpul tuturor acestor agita\u0163ii dinastice \u015fi crize politice nimeni nu a acordat o aten\u0163ie deosebit\u0103 faptului c\u0103 s\u0103n\u0103tatea regelui Ferdinand, \u015fi a\u015fa destul de precar\u0103, se \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163ea de la o zi la alta. Dup\u0103 ce a fost tratat de mai mul\u0163i doctori de renume, at\u00e2t din \u0163ar\u0103, c\u00e2t \u015fi din str\u0103in\u0103tate, s-a stabilit c\u0103 suveranul Rom\u00e2niei suferea de cancer de colon. Ion I. C. Br\u0103tianu \u015fi-a \u00eencheiat mandatul legitim de patru ani \u00een func\u0163ia de prim-ministru al Rom\u00e2niei pe 27 martie 1926. Solu\u0163ia pentru numirea unui nou guvern fusese stabilit\u0103 cu doi ani anterior, de pre\u015fedintele liberalilor. \u00cen acest sens, pe 30 martie 1926 se formeaz\u0103 un nou cabinet prezidat de Alexandru Averescu, cu sprijin br\u0103tienist. Coment\u00e2nd acest fapt, Nicolae Iorga nota: \u201eAstfel Ion Br\u0103tianu se retrase, dup\u0103 ce mersese unde vroise \u015fi \u00eent\u0103rise astfel declara\u0163ia sa m\u00e2ndr\u0103 c\u0103 Partidul Liberal, adic\u0103 el, st\u0103p\u00e2nul absolut al acestui partid, vine la putere \u015fi pleac\u0103 de la putere c\u00e2nd \u00eei place\u201d [120].<\/h4>\n

La \u00eenceputul anului 1927, cabinetul \u00eencepea s\u0103 aib\u0103 o pozi\u0163ie tot mai independent\u0103 \u00een politicile sale guvernamentale, ceea ce l-a nemul\u0163umit profund pe Br\u0103tianu. \u00centre timp, s\u0103n\u0103tatea regelui Ferdinand se deteriora continuu, iar \u00een aprilie regele a contactat \u015fi o congestie pulmonar\u0103, ceea ce l-a adus la un pas de moarte. Pe 27 mai, Ferdinand pleac\u0103 din Bucure\u015fti \u015fi se retrage la vila sa de la Scrovi\u015ftea, pentru a sta la ad\u0103post de c\u0103ldura sufocant\u0103 din Capital\u0103. Pe fondul unor schimburi dure de repilici \u00eentre Br\u0103tianu \u015fi Averescu [121], regele Ferdinand pleda pentru formarea unui cabinet de concentrare na\u0163ional\u0103, lucru dorit \u015fi de frunta\u015ful liberal. De\u015fi Br\u0103tianu se g\u00e2ndise la un cabinet prezidat de generalul Constantin Prezan, \u015feful statului s-a opus cunosc\u00e2nd rela\u0163iile proaste dintre cei doi generali, iar Averescu putea s\u0103 considere aceast\u0103 numire ca pe un act personal \u00eempotriva sa [122]. La insisten\u0163ele reginei Maria, ferm hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103 ia parte la conducerea treburilor statului, s-a ajuns la propunerea lui Barbu \u015etirbey, principalul personaj al camarilei regale. Pe 4 iunie 1927, Averescu a fost vizitat de Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, care i-a prezentat decretul regal de demitere a guvernului \u015fi de \u00eens\u0103rcinare a lui \u015etirbey cu misiunea de a forma noul cabinet [123].<\/h4>\n

Din Consiliul de mini\u015ftri condus de \u015etirbey f\u0103ceau parte PNL, PN\u0162, P\u0162-Lupu \u015fi grup\u0103rile conduse de Constantin Argetoianu \u015fi Stelian Popescu. \u015ei de aceast\u0103 dat\u0103 influen\u0163a lui Br\u0103tianu a fost decisiv\u0103. Printr-o manevr\u0103 politic\u0103, Br\u0103tianu \u015fi-a retras mini\u015ftrii liberali din guvern, ceea ce a provocat o criz\u0103 \u00een interiorul cabinetului. \u00cen aceste condi\u0163ii, Barbu \u015etirbey \u00ee\u015fi depune mandatul pe 20 iunie. Dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu, noul Consiliu de mini\u015ftri, condus de Ion I. C. Br\u0103tianu, depune jur\u0103m\u00e2ntul \u00een fa\u0163a regelui la Scrovi\u015ftea. \u015eeful statului era at\u00e2t de sl\u0103bit \u00eenc\u00e2t nici nu a avut puterea s\u0103 se ridice de pe fotoliu. Agonia lui Ferdinand s-a prelungit, acesta petrec\u00e2ndu-\u015fi ultimele clipe din via\u0163\u0103 la Sinaia [124]. \u00cen alegerile parlamentare de la \u00eenceputul lunii iulie, Partidul Na\u0163ional Liberal ob\u0163ine o majoritate cov\u00e2r\u015fitoare, iar Partidul Poporului nu \u00eentrune\u015fte nici m\u0103car 2% din totalul voturilor, astfel c\u0103 nu mai accede \u00een Parlament. Gazetele epocii relatau c\u0103 Br\u0103tianu a dorit s\u0103 le dea o lec\u0163ie averescanilor [125]. De\u015fi ini\u0163ial se stabilise c\u0103 Parlamentul se va \u00eentruni \u00een ziua de 27 iulie, Ion I. C. Br\u0103tianu a propus ca acesta s\u0103 fie convocat cu zece zile mai devreme, av\u00e2nd \u00een vedere starea de s\u0103n\u0103tate a suveranului. \u00cen seara zilei de 19 iulie, odat\u0103 cu validarea mandatelor noilor ale\u015fi, Adunarea Deputa\u0163ilor \u015fi Senatul au fost legal constituite.<\/h4>\n

\u00cen diminea\u0163a zilei de 20 iulie 1927, a fost emis un comunicat oficial, care anun\u0163a moartea regelui la orele 02:15 [126]. Regele Ferdinand s-a stins din via\u0163\u0103 la v\u00e2rsta de 62 de ani. Privind data mor\u0163ii suveranului au existat numeroase specula\u0163ii, \u00eens\u0103 nici p\u00e2n\u0103 ziua de ast\u0103zi nu s-a putut stabili ceva cu certitudine. Mai mul\u0163i contemporani, printre care principele Nicolae, istoricul Nicolae Iorga \u015fi Armand C\u0103linescu, au afirmat c\u0103 de fapt regele murise \u00een ziua de 18 sau 19 iulie, dar vestea nu a fost publicat\u0103 dec\u00e2t dup\u0103 constituirea legal\u0103 a Parlamentului liberal, c\u0103ci, \u00een caz contrar, trebuia convocat vechiul Parlament dominat de Partidul Poporului [127] [128] [129]. Corpul regelui a fost expus timp de dou\u0103 zile la Palatul Cotroceni, dup\u0103 care a fost transportat la Curtea de Arge\u015f. Sicriul era acoperit de steagul tricolor \u015fi de trandafiri t\u0103ia\u0163i de regina Maria din gr\u0103dina Cotrocenilor. Pe 23 iulie, Ferdinand I a fost \u00eenmorm\u00e2ntat la Catedrala Episcopal\u0103 din Curtea de Arge\u015f, cu \u201eo pomp\u0103 van\u0103 \u015fi rece\u201d, dup\u0103 cum avea s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 Nicolae Iorga [130]. Pe lespedea de marmur\u0103 alb\u0103 au fost gravate cuvintele:<\/h4>\n

\u201eAici odihne\u015fte robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Regele Rom\u00e2niei, n\u0103scut la 24 august 1865 la Sigmaringen, r\u0103posat la 20 iulie 1927 la Castelul Peli\u015for. Lu\u00e2nd c\u00e2rma \u0163\u0103rii la 11 octombrie 1914, a tras abia la 15 august 1916 pentru dezrobirea rom\u00e2nilor de peste vechile hotare \u00eenf\u0103ptuind \u00eentregirea neamului \u015fi \u00eencoron\u00e2ndu-se la 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia ca primul rege al tuturor rom\u00e2nilor\u201d <\/em><\/h4>\n

Articol preluat de la Enciclopedia Romaniei<\/a>\n<\/em><\/h4>
\n
\n \n
\n \n \"Happy\"\n <\/a>\n
\n Happy <\/div>\n
\n 0<\/span>\n \n 0<\/span> %<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n\n
\n \n \"Sad\"\n <\/a>\n
\n Sad <\/div>\n
\n 0<\/span>\n 0<\/span> %<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n\n
\n \n \"Excited\"\n <\/a>\n
\n Excited <\/div>\n
\n 0<\/span>\n 0<\/span> %<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n\n
\n \n \"Sleepy\"\n <\/a>\n
\n Sleepy <\/div>\n
\n 0<\/span>\n \n 0<\/span> %<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n\n
\n \n \"Angry\"\n <\/a>\n
Angry<\/div>\n
\n 0<\/span>\n 0<\/span> %<\/span>\n \n <\/div>\n <\/div>\n\n
\n \n \"Surprise\"\n <\/a>\n
Surprise<\/div>\n
\n 0<\/span>\n 0<\/span> %<\/span>\n <\/div>\n <\/div>\n\n <\/div>\n <\/div>\n\n <\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit \u015fi Ferdinand I \u00centregitorul,Read More<\/i><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":841,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_crdt_document":"","footnotes":""},"categories":[34,28],"tags":[59,60,480],"class_list":["post-3601","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-domnul-strain","category-secvente-istorice","tag-desteptati","tag-desteptati-va","tag-ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen"],"rise-blocks_total_comments":0,"rise-blocks_categories":[{"term_id":34,"name":"Domnul Strain","slug":"domnul-strain","term_group":0,"term_taxonomy_id":34,"taxonomy":"category","description":"","parent":28,"count":3,"filter":"raw"}],"rise-blocks_excerpt":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit \u015fi Ferdinand I \u00centregitorul, rege al Rom\u00e2niei, membru \u015fi pre\u015fedinte de onoare al Academiei Rom\u00e2ne din 16 martie 1890. \u00cen timpul domniei sale s-a \u00eenf\u0103ptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolid\u0103rii statului na\u0163ional unitar rom\u00e2n \u015fi s-au adoptat m\u0103suri fundamentale pentru dezvoltarea..","yoast_head":"\r\nFerdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -<\/title>\r\n<meta name=\"robots\" content=\"index, follow, max-snippet:-1, max-image-preview:large, max-video-preview:-1\" \/>\r\n<link rel=\"canonical\" href=\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\" \/>\r\n<meta property=\"og:locale\" content=\"ro_RO\" \/>\r\n<meta property=\"og:type\" content=\"article\" \/>\r\n<meta property=\"og:title\" content=\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -\" \/>\r\n<meta property=\"og:description\" content=\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit \u015fi Ferdinand I \u00centregitorul,Read More\" \/>\r\n<meta property=\"og:url\" content=\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\" \/>\r\n<meta property=\"article:published_time\" content=\"2021-04-15T11:15:14+00:00\" \/>\r\n<meta property=\"article:modified_time\" content=\"2022-01-13T19:32:57+00:00\" \/>\r\n<meta property=\"og:image\" content=\"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg\" \/>\r\n\t<meta property=\"og:image:width\" content=\"345\" \/>\r\n\t<meta property=\"og:image:height\" content=\"295\" \/>\r\n\t<meta property=\"og:image:type\" content=\"image\/jpeg\" \/>\r\n<meta name=\"author\" content=\"wolfsoftcompany\" \/>\r\n<meta name=\"twitter:card\" content=\"summary_large_image\" \/>\r\n<meta name=\"twitter:label1\" content=\"Scris de\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data1\" content=\"wolfsoftcompany\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:label2\" content=\"Timp estimat pentru citire\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data2\" content=\"50 de minute\" \/>\r\n<script type=\"application\/ld+json\" class=\"yoast-schema-graph\">{\"@context\":\"https:\/\/schema.org\",\"@graph\":[{\"@type\":\"Article\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#article\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\"},\"author\":{\"name\":\"wolfsoftcompany\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b\"},\"headline\":\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen\",\"datePublished\":\"2021-04-15T11:15:14+00:00\",\"dateModified\":\"2022-01-13T19:32:57+00:00\",\"mainEntityOfPage\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\"},\"wordCount\":9968,\"commentCount\":0,\"image\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage\"},\"thumbnailUrl\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg\",\"keywords\":[\"desteptati\",\"desteptati-va\",\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen\"],\"articleSection\":[\"Domnul Strain\",\"Secvente Istorice\"],\"inLanguage\":\"ro-RO\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"CommentAction\",\"name\":\"Comment\",\"target\":[\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#respond\"]}]},{\"@type\":\"WebPage\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\",\"url\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\",\"name\":\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#website\"},\"primaryImageOfPage\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage\"},\"image\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage\"},\"thumbnailUrl\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg\",\"datePublished\":\"2021-04-15T11:15:14+00:00\",\"dateModified\":\"2022-01-13T19:32:57+00:00\",\"author\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b\"},\"breadcrumb\":{\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#breadcrumb\"},\"inLanguage\":\"ro-RO\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"ReadAction\",\"target\":[\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/\"]}]},{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"ro-RO\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage\",\"url\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg\",\"contentUrl\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg\",\"width\":345,\"height\":295},{\"@type\":\"BreadcrumbList\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#breadcrumb\",\"itemListElement\":[{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":1,\"name\":\"Prima pagin\u0103\",\"item\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/\"},{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":2,\"name\":\"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen\"}]},{\"@type\":\"WebSite\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#website\",\"url\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/\",\"name\":\"\",\"description\":\"\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"SearchAction\",\"target\":{\"@type\":\"EntryPoint\",\"urlTemplate\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/?s={search_term_string}\"},\"query-input\":{\"@type\":\"PropertyValueSpecification\",\"valueRequired\":true,\"valueName\":\"search_term_string\"}}],\"inLanguage\":\"ro-RO\"},{\"@type\":\"Person\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b\",\"name\":\"wolfsoftcompany\",\"image\":{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"ro-RO\",\"@id\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/image\/\",\"url\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/a6cce9b6d101d27d91690e7073e300fed94c0899890bf998e082cb9d2c3d121e?s=96&d=mm&r=g\",\"contentUrl\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/a6cce9b6d101d27d91690e7073e300fed94c0899890bf998e082cb9d2c3d121e?s=96&d=mm&r=g\",\"caption\":\"wolfsoftcompany\"},\"sameAs\":[\"http:\/\/desteptati-va.ro\"],\"url\":\"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/author\/wolfsoftcompany\/\"}]}<\/script>\r\n<!-- \/ Yoast SEO plugin. -->","yoast_head_json":{"title":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -","robots":{"index":"index","follow":"follow","max-snippet":"max-snippet:-1","max-image-preview":"max-image-preview:large","max-video-preview":"max-video-preview:-1"},"canonical":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/","og_locale":"ro_RO","og_type":"article","og_title":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -","og_description":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit \u015fi Ferdinand I \u00centregitorul,Read More","og_url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/","article_published_time":"2021-04-15T11:15:14+00:00","article_modified_time":"2022-01-13T19:32:57+00:00","og_image":[{"width":345,"height":295,"url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg","type":"image\/jpeg"}],"author":"wolfsoftcompany","twitter_card":"summary_large_image","twitter_misc":{"Scris de":"wolfsoftcompany","Timp estimat pentru citire":"50 de minute"},"schema":{"@context":"https:\/\/schema.org","@graph":[{"@type":"Article","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#article","isPartOf":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/"},"author":{"name":"wolfsoftcompany","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b"},"headline":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen","datePublished":"2021-04-15T11:15:14+00:00","dateModified":"2022-01-13T19:32:57+00:00","mainEntityOfPage":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/"},"wordCount":9968,"commentCount":0,"image":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage"},"thumbnailUrl":"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg","keywords":["desteptati","desteptati-va","Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen"],"articleSection":["Domnul Strain","Secvente Istorice"],"inLanguage":"ro-RO","potentialAction":[{"@type":"CommentAction","name":"Comment","target":["https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#respond"]}]},{"@type":"WebPage","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/","url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/","name":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen -","isPartOf":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#website"},"primaryImageOfPage":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage"},"image":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage"},"thumbnailUrl":"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg","datePublished":"2021-04-15T11:15:14+00:00","dateModified":"2022-01-13T19:32:57+00:00","author":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b"},"breadcrumb":{"@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#breadcrumb"},"inLanguage":"ro-RO","potentialAction":[{"@type":"ReadAction","target":["https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/"]}]},{"@type":"ImageObject","inLanguage":"ro-RO","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#primaryimage","url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg","contentUrl":"https:\/\/desteptati-va.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/ferdinand_maria.jpg","width":345,"height":295},{"@type":"BreadcrumbList","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/15\/ferdinand-i-de-hohenzollern-sigmaringen\/#breadcrumb","itemListElement":[{"@type":"ListItem","position":1,"name":"Prima pagin\u0103","item":"https:\/\/desteptati-va.ro\/"},{"@type":"ListItem","position":2,"name":"Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen"}]},{"@type":"WebSite","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#website","url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/","name":"","description":"","potentialAction":[{"@type":"SearchAction","target":{"@type":"EntryPoint","urlTemplate":"https:\/\/desteptati-va.ro\/?s={search_term_string}"},"query-input":{"@type":"PropertyValueSpecification","valueRequired":true,"valueName":"search_term_string"}}],"inLanguage":"ro-RO"},{"@type":"Person","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/13182deeebd44920914899f7bb262d6b","name":"wolfsoftcompany","image":{"@type":"ImageObject","inLanguage":"ro-RO","@id":"https:\/\/desteptati-va.ro\/#\/schema\/person\/image\/","url":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/a6cce9b6d101d27d91690e7073e300fed94c0899890bf998e082cb9d2c3d121e?s=96&d=mm&r=g","contentUrl":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/a6cce9b6d101d27d91690e7073e300fed94c0899890bf998e082cb9d2c3d121e?s=96&d=mm&r=g","caption":"wolfsoftcompany"},"sameAs":["http:\/\/desteptati-va.ro"],"url":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/author\/wolfsoftcompany\/"}]}},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3601","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3601"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3601\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4419,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3601\/revisions\/4419"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/841"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3601"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3601"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3601"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}