{"id":3682,"date":"2021-04-16T07:26:26","date_gmt":"2021-04-16T07:26:26","guid":{"rendered":"http:\/\/desteptati.ro\/?p=3682"},"modified":"2022-01-13T13:23:23","modified_gmt":"2022-01-13T11:23:23","slug":"unirea-principatelor-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/desteptati-va.ro\/index.php\/2021\/04\/16\/unirea-principatelor-romane\/","title":{"rendered":"Unirea Principatelor Rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"
\n
\n \t<\/i> Read Time:<\/span>12 Minute, 7 Second <\/div>\n\n <\/div>

Unirea Principatelor Rom\u00e2ne<\/strong> cunoscut\u0103 \u0219i ca Mica Unire<\/strong> (Marea Unire<\/a> fiind cea de la 1918<\/a>) a avut loc la jum\u0103tatea secolului al XIX-lea \u0219i reprezint\u0103 unificarea vechilor state Moldova<\/a> \u0219i \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103<\/a>. Unirea este str\u00e2ns legat\u0103 de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza<\/a> \u0219i de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie<\/a> 1859<\/a> \u00een Moldova \u0219i la 24 ianuarie<\/a> 1859<\/a> \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103. Totu\u0219i, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere cultural\u0103 \u0219i economic\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 \u021b\u0103ri. Procesul a \u00eenceput \u00een 1848, odat\u0103 cu realizarea uniunii vamale \u00eentre Moldova \u0219i \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103, \u00een timpul domniilor lui Mihail Sturdza<\/a>, respectiv Gheorghe Bibescu<\/a>. Deznod\u0103m\u00e2ntul r\u0103zboiului Crimeii<\/a> a dus la un context european favorabil realiz\u0103rii unirii. Votul popular favorabil unirii \u00een ambele \u021b\u0103ri, rezultat \u00een urma unor Adun\u0103ri Ad-hoc \u00een 1857<\/a> a dus la Conven\u021bia de la Paris<\/a> din 1858<\/a>, o \u00een\u021belegere \u00eentre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formal\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 \u021b\u0103ri, cu guverne diferite \u0219i cu unele institu\u021bii comune. La \u00eenceputul anului urm\u0103tor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei \u0219i \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti, aduc\u00e2ndu-le \u00eentr-o uniune personal\u0103. \u00cen 1862<\/a>, cu ajutorul unioni\u0219tilor din cele dou\u0103 \u021b\u0103ri, Cuza a unificat Parlamentul \u0219i Guvernul, realiz\u00e2nd unirea politic\u0103. Dup\u0103 \u00eenl\u0103turarea sa de la putere \u00een 1866<\/a>, unirea a fost consolidat\u0103 prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen<\/a>, iar constitu\u021bia adoptat\u0103 \u00een acel an a denumit noul stat Rom\u00e2nia<\/a>.<\/h4>\r\n

Evenimente anterioare<\/strong><\/h3>\r\n

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu<\/a> face primul pas spre unirea Principatelor, desfiin\u021b\u00e2nd Vama din Foc\u0219ani, care era cel mai important punct vamal \u00eentre cele dou\u0103 \u021b\u0103ri. Actul a fost precedat \u00een 1842 de un proiect de unificare al m\u0103surilor \u0219i greut\u0103\u021bilor. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiaz\u0103 la Foc\u0219ani<\/a>, \u00een septembrie 1845, la Biserica Sf\u00e2ntul Ioan din Pia\u021ba Unirii, l\u00e2ng\u0103 borna de hotar, na\u0219 de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza<\/a>.<\/h4>\r\n

Ideea Unirii Moldovei \u0219i a \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne\u0219ti, avansat\u0103 \u00eenc\u0103 din secolul al XVIII-lea a devenit, dup\u0103 r\u0103zboiul Crimeii<\/a> (1853 – 1856) o tem\u0103 de prim plan a dezbaterii politice, at\u00e2t \u00een cele dou\u0103 Principate<\/a>, c\u00e2t \u0219i pe plan interna\u021bional. Situa\u021bia extern\u0103 se ar\u0103ta favorabil\u0103; \u00eenfr\u00e2ngerea Rusiei<\/a> \u0219i hegemonia politic\u0103 a Fran\u021bei<\/a> ofereau un context prielnic punerii \u00een practic\u0103 a proiectului, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Napoleon al III-lea<\/a>, \u00eemp\u0103rat al francezilor, dorea un bastion r\u0103s\u0103ritean favorabil politicii sale, care s\u0103 contrabalanseze expansiunea ruseasc\u0103.<\/h4>\r\n

Un rol important l-a jucat propaganda unionist\u0103, \u00eentreprins\u0103 de c\u0103tre liderii partidei na\u021bionale<\/a>, \u00een cele dou\u0103 \u021b\u0103ri \u0219i \u00een str\u0103in\u0103tate. Activitatea desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een emigra\u021bie, \u00eendeosebi \u00een Fran\u021ba, a cunoscut diverse forme: apeluri c\u0103tre opinia public\u0103 european\u0103; afirmarea programului politic \u00een publica\u021bii ca Rom\u00e2nia viitoare<\/em> (1850, Paris), Junimea rom\u00e2n\u0103<\/em> (1851), Republica rom\u00e2n\u0103<\/em> (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la \u201eComitetul Central Democratic European\u201d, cu sediul la Londra<\/a>, care urm\u0103rea declan\u0219area unei noi revolu\u021bii europene; memorii c\u0103tre Napoleon al III-lea, \u00eemp\u0103ratul Fran\u021bei \u0219i c\u0103tre Palmerston<\/a>, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza \u201eDreptate! Fraternitate! Unitate!\u201d; sprijinul unor personalit\u0103\u021bi marcante (Paul Bataillard<\/a>, Edgar Quinet<\/a>, Hippolyte Desprez<\/a>).<\/h4>\r\n

\u00cen \u021bar\u0103, ac\u021biunile unioniste s-au desf\u0103\u0219urat \u00een noul context determinat de prevederile Conven\u021biei de la Balta Liman<\/a>, afirm\u00e2ndu-se modalit\u0103\u021bi variate: constituirea Comitetelor Unirii la Ia\u0219i \u0219i la Bucure\u0219ti (1856); editarea unor organe de pres\u0103 ca Rom\u00e2nia Literar\u0103<\/em>, Steaua Dun\u0103rii<\/em> (Ia\u0219i), Rom\u00e2nul<\/em> (Bucure\u0219ti); venirea \u00een patrie a unor revolu\u021bionari pa\u0219optisti (\u00eendeosebi \u00een Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica<\/a>).<\/h4>\r\n

Divanurile Ad-hoc<\/strong><\/h3>\r\n
\"Deschiderea<\/a>
Deschiderea lucrarilor Divanurile Ad-Hoc<\/figcaption><\/figure>\r\n

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris<\/a> (18\/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Rom\u00e2ne sub garan\u021bia colectiv\u0103 a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adun\u0103rilor ad-hoc care s\u0103 exprime atitudinea rom\u00e2nilor \u00een privin\u021ba unirii, integrarea \u00een grani\u021bele Moldovei a trei jude\u021be din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea \u00een Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune \u201ebazele viitoarei lor organiz\u0103ri\u201d, libertatea naviga\u021biei pe Dun\u0103re, \u0219.a.<\/h4>\r\n

Adun\u0103rile ad-hoc aveau caracter consultativ, \u0219i erau alc\u0103tuite din reprezentan\u021bi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, \u021b\u0103r\u0103nimii cl\u0103ca\u0219e, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Rom\u00e2ne.<\/h4>\r\n

Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc<\/a> au fost marcate de mari tensiuni. Dac\u0103 \u00een \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103<\/a> majoritatea cov\u00e2r\u0219itoare a opiniei publice sus\u021binea ideea Unirii, \u00een Moldova<\/a> lucrurile se ar\u0103tau mai complicate. Partida unionist\u0103, reprezentat\u0103 de personalit\u0103\u021bi ca Alexandru Ioan Cuza<\/a>, Mihail Kog\u0103lniceanu<\/a>, Manolache Costache Epureanu<\/a>, Anastasie Panu<\/a> etc. avea \u00een fa\u021ba ei opozi\u021bia separati\u0219tilor moldoveni<\/a> (Nicolae Istrate<\/a>, ideologul mi\u0219c\u0103rii separatiste, Gheorghe Asachi<\/a>, Costache Negruzzi<\/a> etc.). Ace\u0219tia doreau men\u021binerea separ\u0103rii, motiv\u00e2ndu-\u0219i op\u021biunea prin posibila dec\u0103dere a Ia\u0219ilor<\/a> \u0219i a Moldovei, odat\u0103 cu mutarea capitalei la Bucure\u0219ti<\/a>.<\/h4>\r\n

Av\u00e2nd de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria<\/a> \u0219i Turcia<\/a>, precum \u0219i pe cel al caimacamului (loc\u021biitorului domnesc) Todiri\u021b\u0103 Bal\u0219<\/a> (\u00eenlocuit, dup\u0103 moartea sa, de Nicolae Vogoride<\/a>, aspirant la tronul Moldovei), separati\u0219tii au reu\u0219it, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103, s\u0103 c\u00e2\u0219tige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). \u00cen dorin\u021ba de a-\u0219i realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare \u00een Divanul ad-hoc, prin \u00eenlocuirea listelor electorale ale unioni\u0219tilor cu cele ale antiunioni\u0219tilor. Aceast\u0103 manevr\u0103 f\u0103cea ca numarul reprezentan\u021bilor celor care nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau idealul de unire sa fie majoritar \u00een Divan. \u00cen mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din coresponden\u021ba secret\u0103 purtat\u0103 de so\u021bul ei cu rudele din Constantinopol. \u00cen acele scrisori, lui Vogoride \u00eei era promis\u0103 domnia dac\u0103 ar fi reu\u0219it s\u0103 z\u0103d\u0103rniceasc\u0103 unirea Moldovei cu Muntenia, falsific\u00e2nd alegerile pentru Divanul ad-hoc.\u00a0Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromi\u021b\u0103toare au fost publicate \u00een ziarul unionist „L’Etoile d’Orient”, ce ap\u0103rea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor ap\u0103r\u00e2nd la scurt timp \u0219i \u00een Moldova. C\u00e2nd sultanul Abd\u00fclmecid<\/a>, cu asigur\u0103rile Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilal\u021bi supervizori (Imperiul Francez<\/a>, Rusia Imperial\u0103<\/a>, Prusia<\/a> \u0219i Regatul Sardiniei<\/a>) au rupt rela\u021biile diplomatice cu Imperiul Otoman \u00een 4 august.<\/h4>\r\n

Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce \u00eencurajau Poarta s\u0103 nu accepte noi alegeri, \u0219i celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de \u00eent\u00e2lnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III \u0219i Regina Victoria<\/a>, \u00een urma c\u0103reia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. \u00cen schimbul anul\u0103rii alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri par\u021biale a Principatelor, acestea urm\u00e2nd a avea doi domni, dou\u0103 guverne, dou\u0103 Adun\u0103ri Legislative (parlamente). Institu\u021biile comune urmau a fi \u00cenalta Curte de Casa\u021bie \u0219i Justi\u021bie, Comisia Central\u0103 de la Foc\u0219ani, ce avea s\u0103 se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate \u0219i armata.<\/h4>\r\n

Au avut loc noi alegeri, astfel \u00eenc\u00e2t la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, \u0219i prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzion\u0103rii celor dou\u0103 principate.<\/h4>\r\n

\u00cen 7 \u0219i 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezolu\u021biile prin care se cerea:<\/h4>\r\n