Triumful Clubului Bilderberg

Istoria Clubului Bilderberg este istoria planetei noastre după cel de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall a unit cele două țărmuri ale Atlanticului și a jucat un rol esențial în crearea noii Europe, răsărită din distrugerile și haosul inerente oricărui război. În acel moment, a început transformarea bătrânului continent din vasal în senior.

Nu mult după aceea, a început dezvoltarea Noii Ordini Mondiale. Globalizarea. Aceasta aduce cu sine crearea unui guvern unic, care să conducă și să gestioneze viața tuturor locuitorilor planetei noastre, prin mijlocirea ONU. Acest guvern ar urma să fie ajutat de o forță militară unică, a NATO, și să impună o singură religie sau etică (cum preferă ei să-i spună), numită New Age, bazată pe credințele masoneriei. Acest ansamblu de idei este completat cu o monedă unică, ce poate primi nume diferite, dar tinde să atingă aceeași valoare pe piață.

Liderii lumii occidentale, experți în finanțe și strategi ai politicii externe, participă la întrunirile Clubului Bilderberg pentru a șlefui și consolida un acord general virtual, o iluzie globalistă, definită cu condițiile puse de ei: ce este bun pentru bănci și marile afaceri este bun pentru toți ceilalți.

Pentru ca lumea lor ideală să devină reală, fiecare cetățean trebuie să și joace cu fidelitate rolul desemnat sub lozinca: „muncește, consumă și supune-te sistemului, pentru că nu există alternativă la lumea minunată pe care am făurit-o pentru tine”.

Dacă ne-am opune acestor porunci, principiile pe care se bazează structura Clubului s-ar nărui, iar sistemul ar rămâne gol, fără susținere. N-aș avea obiecții dacă ar exista o distribuție mai corectă a bogăției, dacă toți locuitorii planetei noastre s-ar bucura cel puțin de satisfacerea nevoilor de bază, dar este inadmisibil ca în plin secol al XXI-lea să existe o diferență ca de la cer la pământ între Lumea a treia și țările cele mai dezvoltate, faptul este complet absurd. Nu putem să stăm cu brațele încrucișate, uitându-ne la acest spectacol înspăimântător, ca și cum nu ne-ar privi. Rolul Clubului Bilderberg în istorie este atât de semnificativ încât e necesar să fie cunoscut, pentru a ști unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm.

Arthur Schnitzler a scris în 1948, în cartea intitulată Despre război și pace: „Cât timp există cineva care, prin intermediul războiului, poate să-și mărească bogăția sau s-o dobândească și, în același timp, să aibă puterea și influența de a provoca o deflagrație, războaiele vor rămâne în viață. Pe acest lucru trebuie să ne bazăm când ridicăm problema <<păcii mondiale>>. Nu pe motive religioase, filosofice sau etice; acestea n-au nici o importanță. Cu nostalgia și sentimentalismul nu se va putea înmuia niciodată inima diplomaților, nici a generalilor și susținătorilor armatei. Solidaritatea celor puternici este mai trainică decât a popoarelor”.

Pentru stăpânii lumii, războiul este necesar în multe puncte ale planetei, pentru stabilirea ulterioară a unei ordini superioare în care să nu existe bariere comerciale și ideologice între țări, ci doar supunerea în fața legii stabilite de ei. Moartea a milioane de nevinovați, care cad și vor continua să cadă în această spirală nebunească, este numită de stăpânii lumii „daune colaterale”, de neevitat în atingerea stadiului suprem al omenirii. Se spune, însă, următoarea întrebare: oaare a fost necesară și inevitabilă atâta vărsare de sânge nevinovat doar ca să trăim azi cu necesitățile acoperite? Konrad Lorenz a arătat: „Când o ideologie universală, alături de politica desprinsă din ea, se bazează pe minciună, rezultatul aduce, simplu, cu sine, cele mai potrivnice consecințe”.

Democrația, a spus Miguel de Unamuno, „este un proces istoric”, în care este indispensabilă participarea activă a tuturor actanților implicați. Nu putem lăsa în mâna celor puternici un tezaur inestimabil, cum este propria noatră viață, deși încetul cu încetul ne supunem, din cauza surogatelor pe care ni le impune sistemul.

În lumea actuală se impune o nouă sinergie, care s-a deplasat către puterile tradiționale delimitate de Montesquieu. Puterea juridică, cea executivă și cea legislativă se unesc într-una singură: cea financiară, care controlează totul prin manipularea socială. Clubul Bilderberg i-a îngrămădit pe toți într-o singură barcă și i-a pus să navigheze într-o singură direcție: cucerirea totală a planetei noastre. Recent, Clubul și-a făcut publică intenția de a cuceri și spațiul sistemului solar, o opțiune prevăzută în Raportul Iron Mountain. În acest sistem, în care nucleul financiar înghite totul, democrația devine obiect de schimb de liberă folosință, o marfă de o importanță asemănătoare oricărui produs de consum. Globaliștii nu importă doar hrană și haine, ci și ceea ce este mai periculos și mai subtil: idei. Iar peste ele, destinul nou al lumii pe care au schițat-o își pierde conturul.

Un sistem ecletic

Societatea actuală, numită de cei mai mulți neocapitalistă sau ultracapitalistă, este rodul ecletic al marilor ideologii care au marcat existența omului încă din secolul al XIX-lea: capitalismul, liberalismul, comunismul și fascismul. Dacă ne-am opri să analizăm caracteristicile globalizării din secolul al XXI-lea, am observat în ea poziții, acțiuni și tendințe proprii acestor patru doctrine. Nu este, oare, fascist statul care lasă să moară imigranții în largul mării, ca apoi să profite de amărâții care supraviețuiesc? Nu este, oatem marxist sistemul de impozitare în care cine are mai mult plătește mai mult? Nu este, oare, capitalul cel care organizează până și ultimul amănunt al existenței noastre sociale? Socialismul utopic apare la orizontul nostru, menținându-ne doritori și devotați acestul sistem capabil să conțină tot, care caută neîncetat să se perfecționeze, ținând seama de variabila așteptărilor. În ceea ce-l privește, liberalismul se transformă într-o armă cu două tăișuri, prin apărarea inițiativei individuale și prin controlul intervenției statului și puterilor publice în viața socială, economică și culturală. Este ceea ce apără toți bilderbergii nelăsându-se controlați de nici un stat și de nici o lege externă, care să-i frâneze.

Prin mijlocirea excelentei lor elocvențe, stăpânul lumii încearcă să ne distragă atenția de la realitate, între îngustele limite dihotomice ale dreptei și stângii, ale moralei și eticii, ale capitalismului și comunismului, când astăzi există o singură cale în funcțiune: globalizarea.

Societatea epicuriană

Fără să ne dăm seama, contribuim zi de zi la contruirea unei pseudo-democrații, creată în laboratoare de oamenii de știință, la ordinele date de către bilderbergi. Sistemul ecletic pe care se situează viața noastră – orchestrată în jurul banului – prejudiciază stabilitatea emoțională. Ființa omenească trebuie să găsească echilibrul între diferitele aspecte care o compun: munca, banii necesari pentru a trăi, visele, odihna,  divertismentul, viața socială, relațiile personale, căutarea fericirii. Dar azi domină o psihologie lipsită de suflet, o întoarcere la epicureism, care tânjește după plăcerea trupească și intelectuală, fără să-i mai pese de altceva. Acest sistem filozofic fusese condamnat la uitare la începuturile Evului Mediu, de vreme ce creștinismul nu l-a adaptat crezului său, cum a făcut cu aristotelismul și platonismul, care i-au influențat puternic pe stăpânii lumii.

Epicureismul este dus astăzi la forme externe, bolnave, cum este paradoxul numeroaselor cazuri de bulimie și anorexie întâlnite în societățile abundenței. Această contradicție capătă nuanțe absurde și crude într-o lume în care oamenii continuă să moară de foame.

Suntem atât de ocupați să muncim și să consumăm, încât uneori nu ne dăm seama pe ce drum mergem. Nu știm să părăsim acest drum, pentru că nu ne mai aparținem nouă înșine, ci sinergiei pieții sociale. Am sucombat în fața iluzionismului și a oazei create de către bilderbergi, de care ascultăm cu încredere oarbă: lăsați lumea în mâinile noastre, spun ei, pentru că suntem singurii care știm cum funcționează ea și cum să vă ducem spre fericire. Cu siguranță, ei știu, pentru că tocmai ei au inventat sistemul.

Cu petre și lănci

Se împlinește deja pronosticul făcut către genialul fizician Alber Einstein: „Nu știu cum va fi al treilea război mondial, dar al patrulea va fi cu pietre și lănci”. În Oaxaca (Mexic) studenții, profesorii și întreaga populație au ieșit în stradă anul trecut, pentru a protesta împotriva sistemului nedrept care-i martirizează. Cetățeni înarmați cu pietre s-au înfruntat cu poliția în uniformă, dotată cu pistoale-mitralieră, măști de gaz, căști și scurturi. Încă o dată, au murit ziariști, dar cine i-a împușcat? Cei cu pietre sau cei cu pistoale-mitralieră?

În Franța, locuitorii cartierelor sărace și periferice din Paris și alte orașe s-au răsculat. În lipsa unei educații intelectuale, ei nu cunosc alt mod de a se revolta împotriva sistemului care-i ignoră și se folosește de ei. Aveau prevăzut, oare, și acest lucru „marii apărători ai democrației” în cercetările lor secrete? Cazurile, cu diferențele lor substanțiale, ne duc în înapoi la manifestația studenților și muncitorilor din piața chineză Tienanmen, din iunie 1989. Guvernul Partidului Comunist Chinez a trimis atunci armata și tancurile pentru a reprima mitingul tineretului și, cu acea ocazie, au murit mii de persoane. După violență, guvernul a făcut un mare număr de arestări, încercând să-i suprime pe presupușii instigatori ai mișcării, a expulzat presa străină și a controlat strict felul în care au fost reflectate evenimentele în presa națională. Represiunea violentă a protestatarilor din piața Tienanmen a dus la condamnarea internațională a acțiunii întreprinse de către guvernul Republicii Populare Chineze.

Acțiune socială

Cât timp nu se inventează ceva mai bun, alternativa posibilă la Noua Ordine Mondială este democrația autentică. Dar cel mai mare dușman al acesteia nu sunt Clubul Bilderberg și ansamblul de societăți care acționează în secret pentru a controla lumea, ci indiferența pe care o arată poporul.

Globaliștii au accentuat această apariție cu ajutorul armelor de manipulare socială, dar poporul, ca depozitar al puterii suverane, trebuie să-și asume răspunderea și să combată mașinațiile „marilor preoți”. Cunoașterea existenței Clubului Bilderberg, ca și a planurilor sale secrete, este un pas fundamental, dar următorul este organizarea. Membrii săi trebuie luați ca exemplu: cetățenii trebuie să-și formeze proprile societăți, în spatele organismelor pe care le controlează Clubul Bilderberg, evitând sponsorizarea de către aceștia, pentru a acționa în deplină libertate. Scopul acestora trebuie să fie încurajarea acțiunii comune și globale, în toate punctele planetei. Se poate continua războiul tăcut după exemplul lor, în mod liniștit, cu răbdare, fără grabă, treptat. Sunt unele interese în conflict care trebuie rezolvate: cele ale stăpânilor lumii și cele ale bărbaților și femeilor care populează planeta.

Lupta se dă astăzi împotriva puterii nedrepte și arbitrare, împotriva unui sistem și a unor guverne care ne mint și-și ascund obiectivele adevărate. Ca și împotriva modelului de manipulare în masă cu ajutorul mijloacelor de comunicare, cinematografului, teatrului, artei. Oligarhia a pus în mâinile noastre o armă eficientă: Internetul. Datorită acestei rețele putem crea propria noatră globalizare.

Prețul bunăstării

Clubul Bilderberg finanțează și susține unele pseudo-mișcări care combat globalizarea, ca de pildă Greenpeace și alte ONG-uri, pentru a-și face cunoscută în societate platforma contestatară, prin care-și spală conștiința. Iată exemplul cutremurului produs în Asia, în decembrie 2004. Există, oare, mai mare cinism decât să finanțezi ajutorul umanitar și să trimiți tone de alimente și bani cellor afectați de acest accident când în fiecare zi mod mii de copii din Africa, de foame, SIDA sau boli endemice? Cu doar jumătate din ce s-a trimis acolo s-ar putea soluționa întreaga problemă africană. Dar acesta este încă un moment din ordinea stabilită în așa-numita lume dezvoltată. Și este stabilit, plecându-se de la normele de comportament shițate de către Clubul Bilderberg. Ca să trăim liniștit emoțional, uităm de ceea ce se întâmplă cu adevărat în jurul nostru. Adică, nu rămânem pasivi la evenimentele mondiale, dar optăm pentru un conformism adecvat comodității pe care ne-o induce acest sistem de reglare socială.

Motivul aceste hotărâri este că, la fel ca în orice tranzacție, o obținem, în schimb, beneficii. În țările dezvoltate, trăim într-o anume pace socială, un concept pe care Clubul Bilderberg l-a introdus în conștiința și sistemul nostru și pe care l-am asimilat ca obiectiv prioritar al bunăstării noastre (deși nu știm exact ce înseamnă așa ceva).

Dar globalizarea aduce cu sine și o trezire la ceea ce ne înconjoară și ne provoacă să fim conștienți că facem parte dintr-un complex de interlegături: planeta Terra, care cuprinde ansamblul locuitorilor ei. În triburile antice, conștiința solidară a apartenenței la un grup însemna că toți se ajutau între ei, că bunăstarea unui singur membru presupunea și era răspunderea întregii comunități, un sistem care continuă să existe și astăzi în colectivitățile mici. Cât timp vom mai putea, oare, să trăim ignorând suferința pe care modelul oferit de Clubul Bilderberg o provoacă în restul comunității globale? Dacă, pentru ca fiecare adolescent dintr-o țară superdezvoltată să aibă șase perechide jeanși, un chinez trebuie să sucombe în atelierele morții, este de preferat să-i învățăm pe tineri că trebuie să aibă doar ce le este cu adevărat de trebuință.

Laureatul Premiului Nobel, Konrad Lorenz, întemeietorul etologiei, știința comportamentului, a semnalat în cartea sa, intitulată Cele opt păcate de moarte ale civilizației: „Omenirea este îndoctinată cu un fals cod de valori, apreciat doar de cei care-l manipulează”.

Unirea face puterea

Controlul celor puternici nu se aplică doar în sfera economică, ci și în cea socială și, prin urmare, și în cea educativă. și în aceste domenii, membrii Clubului Bilderberg introduc concepte și cuvinte care pătrund în creierul și obiectivele noastre vitale. Acesta este Războiul Liniștit, psihologic, cel mai ușor și mai rapid război purtat pentru atingerea obiectivelor. Așa au stabilit ei. Peste 1000 de ani, poate că va veni rândul Africii să se desprindă și să se instituie într-un nou imperiu. Într-o zi vom trăi poate în lumea ideală spre care tind cele mai bune sentimente ale noastre, dar aceasta trebuie să se întâmple încetul cu încetul. Nu trebuie să uităm că până mai ieri trăiam în peșteri și că noi, homo sapiens, sau oamenii din Cro-Magnon, am exterminat specia din Neanderthal ca să le luam în stăpânire teritoriile. De atunci am progresat mult, iar în majoritatea cazurilor am facut-o prin intermediul războaielor. Dar barbaria ne-a făcut să și pierdem mult. Am învățat ce greșeli ar trebui evitate pentru a atinge cea mai mare bunăstare pentru cel mai mare număr de persoane (societăți), care este ideea Clubului Bilderberg. Stăpânii lumii funcționează prin obiective: pentru atingerea unui anumit scop trebuie folosite anume metode. Ar putea părea naziști, dar ideologia lor este strict socialistă. Sunt buni, sunt răi? Nici una nici alta, fiindcă ei conduc, dar noi le permitem acest lucru. Economia domină lumea, iar lumea este dominată de imperiul care în acest moment se erijează în stăpân și senior. Întâietatea acestuia va dispărea cu trecerea timpului. Acum e rândul Statelor Unite, dar înainte a fost rândul imperiului persan, al celui macedonean al lui Alexandru cel Mare, al celui roman, al celui spaniol etc., care au domnit pe fața pământului.

La ultima sa vizită în Europa, pe 21 februarie 2005, în auditoriul principal al Concert Noble, din Bruxelles, George W. Bush a calificat drept „dezacord trecător” conflictul SUA cu Europa cu privire la războiul din Irak. și a avertizat: „Nimeni pe pământ nu ne va putea diviza. Nici o neînțelegere temporară, nici o divergență trecătoare între guvernele SUA și ale Europei, nici o putere de pe Terra nu ne va diviza vreodată”. Este clar că pe ei nu-i interesează, pentr că forța lor stă în unire. Bush a anunțat începutul „unei noi ere” în relațiile dintre cele două continente. Aceste declarații ale împăratului sunt un avertisment către navigatori, către navigatorii din umbră care, deocamdată, nu i-au putut ține piept. Unii au trebuit să-și lase coada între picioare, ba chiar s-au văzut obligați să-i dea ascultare. Ori, pur și simplu s-au retras în viziunile lor.

Toate aceste date ne fac să ne întrbăm în mâinile a ce fel de oameni ne aflăm. Progresele tehnologice nu doar ne-au făcut viața mai ușoară, dar ne-au și furnizat o informare concretă, globală. Iar această informare a generat întrebări, chestiuni de tip economic, organizatoric, filozofic. Încă o dată, ca și alți gânditori din trecut, am aruncat o privire sensibilă asupra lumii secolului al XXI-lea. Încotro ne îndreptăm acum? Mă întorc la fraza lui Albert Einstein.

Sclavi globali

Toți bilderbergii se consideră ființe superioare, se cred cei luminați, aleși ca să ne conducă spre o Nouă Ordine Mondială. Un există alternativă, nu există libertate pentru cei care nu doresc să adere la sistemul lor: vor fi declarați marginali și inadaptați. De aceea, nu putem fi complicii tăcuți ai acestei noi cruciade promovate de „imperiul binelui”. Dacă nu reacționăm repede, vom ajunge într-un punct de unde întoarcerea va fi dificilă, în care libertatea individuală va fi înlocuită cu slavia globală, și ne vom vedea obligați să ne supunem unor suprastructuri internaționale în care viața unui om nevinovat va fi condiționată de securitatea colectivă. Acum ne dau dovezi exemplare, cum este cazul operatorului spaniol de televiziune Jose Couso, asasinat în balconul hotelului Palestina de către marinarii americani, în timp ce-și desfășura munca informativă în Irak, pentru că SUA nu doreau să se ia imagini ale ofensivei aliate din Irak. Împreună cu el au mai fost asasinați un operator al agenției Reuters, ucrainianul Taras Protsyuk și iordanianul Tarek Ayub, de la canalul de televiziune Al Jaezeera. În Irak s-a purtat războiul cel mai sângeros și mai cenzurat în presă; în doar douăzeci de zile au căzut unsprezece reporteri. Altă acțiune exemplară a fost asasinarea de către poliția britanică, în metroul din Londra, a unui tânăr brazilian confundat, conform versiunii oficiale, cu un terorist, numai pentru că purta un rucsac, ca orice adolescent din lume. În decursul dezbaterilor, s-a întâmplat ca mijloacele de comunicare să introducă în societate termeni cu referire la preferința de a trăi în siguranță sau de a trăi liber. Și, în timp ce noi pierdem libertăți, stăpânii lumii își văd de drumul lor.

Clubul Bilderberg dorește să pună mâna pe puterea absolută (care cuprinde economicul și culturalul), să pună capăt tuturor libertăților și să ne transforme în sclavi. Cei care lucrează cu ei și le cunosc planurile sunt înspăimântați și strecoară informații presei și cercetătorilor, pentru că încearcă, prin toate mijloacele, să-i impiedice să-și atingă obiectivele.

Deși nu este absolut sigur că vor să înlăture toate libertățile, este vorba despre menținerea acestora la un nivel la care, după părerea lor, este benefic pentru toți. Această libertate controlată o putem califica drept o formă de sclavie, dar nu în sensul clasic al cuvântului. Vor doar să ne convingă, printre altele, că fiecare om are un nivel social, economic sau intelectual strict și că poate chiar să atingă un altul, foarte puțin deosebit, dar nu poate ajunge, totuși, mai departe. Vor să ne convingă și că avem un rol concret în societățile pseudo-democratice pe care pretind că doresc să le construiască. Mai mult decât dspre sclavie, este vorba despre domesticire. Ne instruiesc să redevenim docili, să lăsăm lumea în mâinile lor și să ne dedicăm doar muncii și consumului, fără să gândim sau să acționăm, ci să ne distrăm cu porcăriile de la televizor. Pentru ei suntem animale domestice. Cel mai rău nu este că acționează în numele nostru, ci că noi le permitem să gândească în locul nostru. Suntem destul de inteligenți ca să înțelegem evenimentele, soluțiile, dacă ei ni le explică așa cum sunt, fără să ne ascundă date. Fapt este că ei nu doresc să le explice, pentru că înțelegerea noastră le-ar răpi din puterea și capacitatea de manipulare. Obiectivul membrilor Clubului Bilderberg este confuzia, haosul, pentru ca să ajungem să avem încredere în ei, care dețin înțelegerea absolută, cheile lumii.

De aceea ne înșală, denaturând date, povestind minciuni, vânzând etică precum baloanele de săpun, în totală impunitate. Ne duc cu zăhărelul, absorbiți, prostiți cu banalități fără importanță, dar împodobite cu staniol și beteală, încât să ni se pară că problema capitală a existenței noastre este dacă homosexualii se pot sau nu căsători. Cu toate acestea, problemele lumii sunt altele.

În fața acestei perspective, trebuie să reflectăm la spusele lui Frederick Douglas, din 1844: „Puterea nu dă nimic fără p preliminară revendicare. N-a făcut-o și n-o va face niciodată. Limitele tiranilor sunt fixate de capacitatea de îndurare a celor pe care-i oprimă”. Știa ce spune, pentru că, înainte de a deveni unul dintre cei mai prestigioși aboliționiști din țara sa, se născuse sclav pe o plantație de bumbac din Maryland.

Când stăpânul lui Frederick a descoperit că soția lui îl învăța să citească, a certat-o: „Un negru nu trebuie să afacă altceva decât să se supună stăpânului, să facă ce i se spune. Învățăturile ar duce la pierderea celui mai bun negru din lume. Dacă-l înveți pe un negru să citească, va fi imposibil să-l păstrzi. Nu va putea să fie sclav pe vecie”. Pentru toți bilderbergii, noi, cetățenii de azi, suntem ca negrii pe care stăpânii nu voiau să-i învețe să citească, pentru ca nu cumva să devină conștienți de realitatea sclaviei lor.

„Pentru ca un sclav să fie mulțumit, trebuie să nu gândească. Trebuie să-i întuneci viziunea morală și mentală și, ori de câte ori este posibil, să-i anihilezi puterea de a gândi” a scris Fredrick. Acesta este motivul pentru care „ochiul” trebuie să vadă tot, să știe în fiece clipă cum gândesc și acționează cetățenii, pentru a îndrepta rapid și eficient drumul oii rătăcite, al criticului subversiv care poate să pună în pericol nedreapta sa construcție.

Vreți să fiți sclavi sau preferați să fiți liberi?

Material preluat din cartea „Clubul Bilderberg. Stapanii lumii” de Cristina Martin

About Post Author

wolfsoftcompany

wolfsoft.company@gmail.com

http://desteptati-va.ro

Happy

0 0 %

Sad

0 0 %

Excited

0 0 %

Sleepy

0 0 %

Angry

0 0 %

Surprise

0 0 %