Dosarul Flota – Remember

Dosarul FLOTA – Remember

130 de oameni cercetăti, 80 de acuzați, niciun prejudiciu rezultat în urma vânzării pe nimic a 16 nave. Dosarul „Flota” intra în galeria marilor fraude economice ale sfârșitului de secol XX. Era perioada în care Romania a ieșit din „epoca de aur” și a intrat în „epoca țepelor”. „Financiarul” va propune în fiecare săptămâna cate un dosar celebru, cu „autor necunoscut”. Astăzi, despre cum au disparut „fără urmă” 286 de nave.Odată, demult, Romania „inventa” exploatarea la scară industrială a petrolului, născocea primul avion cu reacție sau era intre primele trei țări care utilizau laserul în industrie. Ei bine, am fost mai mult decât atât, vorba poetului în viață – am avut și a nouă flotă maritimă (comercială) a lumii. O tempora, o mores…

La ora actuală, din toată flota românească nu mai există decat un munte de dosare penale care plutește prin tribunalele patriei.

Prea multe nave

Revoluția din decembrie 1989, sau cum vreti să-i spuneți, ne-a prins cu 286 de nave în stare de funcționare, toate aflate în dotarea flotei maritime comerciale. Ele se aflau în administrarea fostei întreprinderi de stat Navrom Constanța. Asa cum am mai spus, dar ar fi bine s-o repetăm de mai multe ori pe parcursul acestui material, în topul mondial al flotelor comerciale România ocupa atunci locul 9. Însă o minte luminată s-a gîndit că o asemenea armată era de neconceput și greu de condus, așa că, la data de 15 mai 1990, intreprinderea de stat a fost spartă în trei companii: Navrom, Romline și Petromin. Dintre acestea, Petromin a primit 89 de nave de cel mai mare tonaj, devenind segmentul strategic al flotei comerciale. Director general al companiei a fost numit Calin Marinescu, zis „Șogunul”. Trebuie spus că, din cele 286 de nave, cel puțin 90 se aflau în diferite stadii de degradare, scoaterea lor din uz fiind mai mult decât recomandată. Rămân, totuși, mai mult de 190 de nave maritime bune și foarte bune care au dispărut fără urmă.

Fructul pasiunii

Pentru că avea vapoare mai multe și mai bune, Petromin a stârnit, la vremea ei, dorințele multor afaceriști, din tara și din strainatate. Și, așa cum se întamplă cu orice lucru de care trage toata lumea, din compania în cauză s-a ales praful, în doar opt ani. Rând pe rând au disparut toate navele – unele vândute pe un dolar, altele sechestrate prin porturile lumii în contul unor datorii neachitate. Sigur, vă tot întrebați de ani buni, ca și în alte cazuri, cine sunt vinovații. A existat și o ancheta penală, menită a face lumină în toată afacerea. S-a finalizat cu un dosar, celebru, „Flota” pe numele lui. Personajul principal era Traian Băsescu, în calitatea sa de ministru al transporturilor în momentul în care navele au început să intre în… „Triunghiul Bermudelor”. Nu era singurul suspect, ci a făcut „echipa” cu alti 80 de  acuzați.

Acuzat de propria putere

„Financiarul” vă prezintă dosarul „Flota” asa cum a ieșit el pentru prima oara din „malaxorul” anchetatorilor. Veți vedea că multe dintre deciziile luate de oficiali guvernamentali față de navele românesti au fost pur și simplu stupide, asta ca să ne exprimăm gingaș. Altele pot fi catalogate drept rău intenționate. Rămâne ca dumneavoastră să judecați, pentru că instanța a decis că nu există niciun prejudiciu în toată afacerea. Reține atenția faptul că dosarul ce îl încriminează pe Traian Băsescu de „scufundarea” flotei românești – cazul Petromin – nu a fost deschis de adversarii politici din PSD, ci de colegi din Partidul Democrat, chiar pe vremea când Traian Băsescu se afla la putere. Instrumentat pentru prima oară în 1999 (procuror general era chiar Mircea Criste, un fost membru PD), dosarul îl acuza pe Traian Băsescu  de faptul că, în 1991, în calitate de ministru al transporturilor, a semnat celebrul contract de asociere cu firma norvegiană „Klaveness” căreia, practic, i-au fost vândute 16 nave maritime cu un dolar bucata. În urma acestui contract, partea română s-a ales fără nave, dar și cu datorii de aproximativ 20 de milioane de dolari la o banca din Oslo.

Capetele de acuzare

Acuzatiile au fost constituite pe baza verificarilor facute de Directia Generala a Controlului Financiar de Stat la Compania de Navigatie Maritima Petromin SA Constanta. In dosar sunt consemnate urmatoarele ilegalitati: „In toate cazurile, infiintarea companiilor din strainatate (ale Petromin – n.r.) nu au avut aprobarea Guvernului Romaniei asa cum prevad dispozitiile Decretului-lege nr. 104 din 30 martie 1990. Documentele de infiintare si functionare a acestor companii au fost aprobate de Basescu Traian – ministrul transporturilor. Navele apartinand Petromin SA Constanta au arborat pavilion liberian tot prin ordin al ministrului transporturilor, incalcandu-se astfel dispozitiile Decretului nr. 443/1972, ramas in vigoare pana la aparitia Ordonantei  Guvernului Romaniei nr. 42 din 29 august 1997, cand a fost abrogat in mod expres de guvernarea CDR.  Prejudiciul produs Petromin SA Constanta prin managementul necorespunzator in perioada 1991-1999 este estimat la peste 150 de  milioane de dolari”.

Falimentul profitabil. Pentru cine?

Ministru și director

Zis și făcut. La data de 14 mai 1991 s-a hotârat înființarea companiei mixte Petroklav, cu sediul în Liberia. Ulterior, s-a renuntat la această locație, societatea fiind „mutată” în Bahamas, la data de 26 iulie 1991. Toate aceste demersuri au fost aprobate de ministrul Traian Băsescu, fără ca acestă, sustine Parchetul, să obțină și aprobarea Guvernului României, așa cum prevedea legislația. De asemenea, navele din respectivele companii, care aparțineau Petromin, au arborat pavilion liberian tot prin ordin al ministrului Băsescu, deși dispozițiile în vigoare la acea vreme interziceau acest lucru. Managementul era încredințat prin contract firmei Klavenes”. În schimb, norvegienii s-au ținut de cuvânt, au obținut de la Christiania Bank din Oslo două credite în valoare de 45 și, respectiv,  64 de milioane de dolari, împrumuturi garantate cu navele românești. Și pentru ca activitatea era așa de profitabilă, până în 1999, pentru a plăti ratele creditului total de 109 milioane de dolari, au fost vândute zece din cele 16 nave cu care Petromin s-a asociat cu partenerul norvegian. Însă ghinion, mai rămăsesera de platit 20 de milioane de dolari. Așa că și celelalte șase nave s-au aflat în situația de a fi arestate și vândute pentru ipoteca făcută de Christiania Bank. Potrivit datelor din dosarul „Flota”, compania Petromin nu a încasat niciun dolar din milioanele realizate de firma mixta romano-norvegiana în toată perioada 1991-1999. Iar ca tot circul să fie complet, s-a descoperit că în firma mixtă  constituită cu norvegienii,  Traian Băsescu a figurat ca director cand era și ministru al transporturilor.

„Din shipping nu se câstigă. Se pierde”

Traian Băsescu a susținut întotdeauna ca navele implicate în contractul cu firma Klaveness au fost vândute formal cu un dolar către o firmă străină la care asociat  unic era Petromin, pentru că era obligatoriu acest lucru, deoarece o parte din nave reprezentau garanții suplimentare la creditul de 49 de milioane de dolari (deși în dosar figurează un credit de 45  de mil. de dolari – n.r.). Niciodată nu a avut intenția de a înstrăina navele, iar dovada cea mai buna era, în viziunea actualului președinte, faptul că ele au ramas în inventarul Petromin, cu cheltuieli de amortisment. Vizavi de faptul că s-a încredințat managementul unei alte firme nu pare a fi nicio problemă pentru anchetatori atâta timp cat firma romanească avea 50% din acțiuni. Rămane însa o întrebare, dacă era așa de bun contractul încheiat cu Klaveness, de ce România și-a pierdut navele și a rămas și cu datorii externe foarte mari? În urmă cu aproape cinci ani (mai 2003), Traian Băsescu declara presei că „din shipping nu se câstigă. Se pierde. Asta am aflat-o în 1995 de la norvegieni, când am câștigat o bursă și m-am specializat acolo. Eram și parlamentar, dar mergeam și la școală. Ca să faci bani cu nave trebuie să știi când să le cumperi și când să le vinzi. Noi n-am avut așa o flotă puternică și bună, cum se susține. Era uzată sau prost făcută, pentru că Ceaușescu, în ultimii zece ani, a ținut morțis să facă toate piesele în România. Nu au fost scoase la vânzare de frică, să nu se aleagă cu dosar penal. Eu, ca ministru, nu puteam să mă ocup de așa ceva. De astfel de lucruri trebuiau să se ocupe Consiliul Împuterniciților Statului și, din 1992, FPS-ul. Nu am fost directorul firmei mixte cu norvegienii, am fost presedintele onorific al consiliului de administrație. Pentru o astfel de funcție onorifica nu esti plătit. Eu n-am fost plătit de norvegieni. Am auzit că mi-au căutat și conturi în străinatate. N-au găsit, că n-au ce să găsească. Totul este politic. Au încercat și în 1993, a încercat și Emil Constantinescu să mă înfunde. Acum se încearcă din nou. Am mai auzit că au pus un expert – Nicu Oprea – să facă asta, pentru ca el avea un dosar penal. Acum, acest Oprea nu mai este în țară. A făcut expertiza și a fost lăsat să plece. Așa am auzit. Nu sunt vinovat și nici nu mă intimideaza cu dosarul lor”.

Și totuși, unde sunt vapoarele?

Traian Băsescu a fost sau nu vinovat, asta nu o vom afla niciodată. La un moment dat însă, a scăpat o pista foarte interesantă către anchetatori. El a declarat că navele cele mai bune din contractul cu Klaveness au ajuns la un membru PSD și la un tărănist. „S-au bătut pentru ele. Ei le-au cumpărat”, declara Traian Băsescu. Niciuna dintre institutiile statului nu a mers pe această idee, a găsirii „corpului delict”. Surse politice ne-au confirmat însă parțial declarațiile din urmă cu cinci ani, făcute de actualul președinte. Cel putin 25 dintre navele Petromin aparțin unor armatori români, acum importanți oameni de afaceri în județul Constanța. Concluzia este una tristă pentru noi, hilară pentru cineva „din afară”. Aproape 300 de nave au disparut, dar nimeni nu este vinovat. Nu există prejudiciu, nu există faptă penală. Pentru amuzamentul dumneavoastră să vă pomenim despre cazul unui șef de serviciu la Navrom, acuzat de  abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. În timp ce era cercetat penal a reușit performanța să devină… director economic la Penitenciarul Poarta Albă, cu gradul de maior. Justiția română poate fi mândră că, asemenea savanților care au cutreierat Triunghiul Bermudelor, a emis doar teorii judiciare. Lipsește doar ipoteza extratereștrilor și a porții către o altă lume…

Romline și Navrom, giranți pentru SRL-uri

Companiile naționale maritime Romline și Navrom au fost mult timp și principalii datornici aflați pe lista Agenției pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) care preluase problemele Bancorex. Astfel s-a ajuns și la declanșarea falimentului celor două companii pentru a se putea recupera sume cât mai mari prin arestarea și executarea navelor care umblau hai-hui pe oceanele lumii. Romline și Navrom au avut calitatea de codebitor pentru un mare numar dintre creditele luate de  diverse  firme de la Bancorex. De exemplu, Navrom a garantat cu nave proprii creditele obținute de 27 de societați private, iar pentru 11 companii private a preluat integral datoriile rezultate din creditele luate de la Bancorex. Și Romline a garantat cu navele proprii creditele obținute de șase companii private de shipping, pentru trei dintre acestea preluând integral datoriile rezultate din convenții de credit încheiate cu Bancorex. De altfel, multe credite au fost luate de la Bancorex de niste SRL-uri ce aveau denumirea „shipping” în coadă, dar care nu aveau flotă proprie, ci foloseau nave închiriate.

Lista cu o parte dintre navele noastre rebotezate!

Click pe denumirea navei sau a armatorului pentru a afla mai multe date:

Sursa: Ziarul “Financiarul”

About Post Author

wolfsoftcompany

wolfsoft.company@gmail.com

http://desteptati-va.ro

Happy

0 0 %

Sad

0 0 %

Excited

0 0 %

Sleepy

0 0 %

Angry

0 0 %

Surprise

0 0 %