Revizionismul maghiar de ieri şi de azi, o constantă?

La scurt timp după retragerea trupelor sovietice din 1958, românii au început să scoată la iveală reţele de informaţii ungare şi revizioniste, pe care armata sovietică le sponsorizase sau le acceptase. La început, când consultanţii sovietici controlau serviciile de informaţii, instituţiile militare şi politice, guvernul român nu avea voie sau nu putea să deruleze propriile activităţi de contraspionaj sau contrainformaţii în nordul Transilvaniei şi, apoi, în Regiunea Autonomă Maghiară (HAR). Acest lucru s-a schimbat o dată cu revolta maghiară din 1956. Potrivit anchetelor derulate de Securitate, organizaţiile clandestine care operau în România încercau:

– să trezească sentimente naţionalist revizioniste în rândul etnicilor maghiari; – să submineze autorităţile regimului comunist prin intermediul unor acte de sabotaj, panică şi propagandă; – să izoleze populaţia de naţionalitate maghiară de cea română şi să le canalizeze sentimentele către Ungaria; – să solicite autorităţilor statului român pretenţii pe care acestea nu le puteau satisface, în vederea facilitării propagandei revizioniste a diasporei maghiare din occident, având ca scop compromiterea regimului comunist din România; – să promoveze ideea autonomiei din Transilvania, urmărind ca mai târziu să o alipească Ungariei prin intermediul unui curent revizionist activ şi coordonat; – să creeze o stare de instabilitate în zonele locuite de etnici maghiari şi saşi pentru a impresiona forumurile internaţionale şi pentru a încerca în acest fel să îi influenţeze să ia decizii împotriva intereselor României.

(N.R. Nu credeti ca aceste idei sunt printre obiectivele de azi ale UDMR-lui ?)

De exemplu, în 1958, preotul catolic reformat Koloman Sass, fost membru al Rongos Gárda, a fost arestat, judecat, condamnat şi executat de către Tribunalul Militar din Cluj pentru “planuri împotriva statului, spionaj în favoarea Ungariei, posesie ilegală de arme şi participare la activităţi ale organizaţiilor ilegale iredentiste.”

Împreună cu un fost ofiţer al Serviciul de spionaj al armatei ungare din timpul celui de Al doilea Război Mondial, Istvan Halles, Sass a pus bazele grupării Mişcarea de Rezistenţă sub instrucţiunile Centrului de Informaţii de la Debrecen, Ungaria, aproape de graniţa cu România. (Centrul de informaţii de la Debrecen a fost responsabil pentru coordonarea operaţiunilor împotriva României şi de aceea a suscitat un interes permanent al interesului serviciilor de informaţii din România). Cei doi au recrutat o reţea de 31 de etnici a căror misiune era să lanseze ziarul Viitorul Maghiar, să facă rost de arme şi să formeze un grup de comando gata să acţioneze la momentul potrivit pentru restituirea Transilvaniei către Ungaria. O altă grupare a fost formată de către un fost ofiţer al serviciului de informaţii al armatei ungare din rândul forţelor de ocupaţie din nordul Transilvaniei, Laszlo Sipos, militând pentru unificarea teritoriului cu “viitorul stat ungar liber”.

Gruparea “Mâna Neagră”, formată iniţial la Universitatea din Cluj în 1953, a fost descoperită în 1960 că opera în afara oraşului Târgu Mureş sub conducerea lui Czimbalmos Blaziu, membrii ei jurând să “lupte până când Transilvania va fi alipită Ungariei sau declarată autonomă.” (Liderul iniţial fusese arestat în 1956.) Gruparea intenţiona să ia măsuri împotriva activiştilor de partid şi autorităţilor oraşului Târgu Mureş în timpul manifestărilor de la 23 august; să-l asasineze pe preşedintele Consiliului Popular al comunei Tulgheş şi pe directorul Centrului de Producţie Agricolă din comuna Lăsarea; să fure dinamită din cariera de cuarţ de lângă acea comună; şi să incendieze simultan recolta, precum şi Garajul de Maşini şi Tractoare.

O altă grupare descoperită în octombrie 1960, “Tinerii iubitori de libertate”, fusese formată în timpul evenimentelor din 1956. Raportul DSS arăta o oarecare îngrijorare datorită faptului că nu fusese descoperită în cei patru ani de când opera în ciuda faptului că “existaseră denunţuri”, care indicau “faptul că naţionalismul şovin reprezintă o bază solidă pentru organizarea unor operaţiuni subversive.” Organizatorul grupării, profesorul Iosif Kun, a declarat în timpul interogatoriului că fusese recrutat de AVH în Ungaria în timp ce se afla la Budapesta în 1956, cu scopul principal de “a organiza activităţi subversive în Republica Populară România”. Recrutorul lui Kun contactase, de asemenea, şi pe un informator al Securităţii cu nume de cod Covaci, care, conform raportului, nu îi informase pe agenţii săi despre existenţa organizaţiei timp de patru ani, şi atunci datorită unei dispute personale cu Kun.

Ancheta care a urmat a scos la iveală o organizaţie de vreo 103 membri, dintre care doar 23 erau adulţi cu vârsta peste 20 de ani (ceilalţi 83 fiind cu vârste între 14 şi 20 de ani). Cu toate acestea, “autorii morali ai acestei organizaţii” erau consideraţi a fi profesorii de la Şcoala Gimnazială 4 din Oradea, care discutau frecvent despre “cele mai eficiente metode de îndoctrinare a studenţilor de etnie maghiară cu idei şi teze şovinist-naţionaliste şi revizioniste.” (Raportul semnala numele profesorilor Kun, A. Andras, Anton Vanhz şi Maria Kesztheijugi). Această grupare, se preciza în raport, “hotărâse schimbarea programelor de studiu stabilite de către Ministerul Educaţiei cu altele, în conformitate cu scopurile pe care aceştia le urmăreau”, o activitate surprinzător de uşoară datorită lipsei de control a materialelor în limba maghiară.

(N.R. Daca in 1956 “autorii morali ai acestei organizaţii”au incercat schimbarea programelor de studiu stabilite de către Ministerul Educaţiei, azi cu complicitatea celor agatati de putere, au determinat acest minister sa le includa in pregramele scolare.)

Intensificarea şi diversificarea activităţilor grupării după retragerea trupelor sovietice din 1958 era extrem de îngrijotăroare:

De la preocupările iniţiale, limitate în special la acte de teroare şi graffiti, au trecut la problema organizării întregii populaţii maghiare a Republicii Populare România. La data respectivă făceau hărţi ale regiunilor locuite de populaţii maghiare şi împărţeau responsabilităţile de muncă în zonele respective. În aceeaşi perioadă, au ridicat problema legăturilor cu organizaţiile naţionaliste maghiare din occident, în special cele din Republica Populară Ungaria.

materiale preluat din articolul: “LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei”, de Victor Roncea

About Post Author

wolfsoftcompany

wolfsoft.company@gmail.com

http://desteptati-va.ro

Happy

0 0 %

Sad

0 0 %

Excited

0 0 %

Sleepy

0 0 %

Angry

0 0 %

Surprise

0 0 %