Traian BASESCU. Eludare si justitie.

Curtea de Conturi i-a imputat lui Traian Basescu un prejudiciu de 37,95 miliarde de lei, prin procurorul general financiar al Curtii de Conturi, Anastasiu Crisu care a sesizat la 11.11.2002 Colegiul Jurisdictional al Municipiului Bucuresti, pe motiv ca, in calitatea de ordonator de credite, primarul general nu a avut aprobarea CGMB pentru aceste plati, incalcand Legea 489/2001. Procurorul general al Curtii de Conturi si-a argumentat acuzatiile mai cu seama pe faptul ca Basescu nu putea ordona nicio plata inainte de incheierea acordului de imprumut cu BEI. Cazul a fost repartizat judecatorului financiar Petre Lazaroiu, despre care magistrati cu vechime in sistem ne-au informat ca pana la Revolutie purta numele de Ceausescu, pe care insa si l-a schimbat dupa Revolutie din motive lesne de inteles. Petre Lazaroiu l-a scos basma curata pe Basescu prin sentinta nr. 78 din 28.03.2003 (Dosar nr. 216/2002), respingand ca neintemeiat actul de sesizare al procurorului general financiar. Motivatia judecatorului Lazaroiu a fost urmatoarea: “Este adevarat ca, in conditiile in care componentele – pentru care s-au efectuat aceste lucrari si s-au platit sumele in discutie – au fost anulate, sumele de bani astfel cheltuite nu-si mai au un corespondent in cadrul proiectului, insa nu pot fi imputate ordonatorului de credite, care le-a angajat in mod legal. Singura vina care i-ar putea fi imputata acestuia fiind faptul ca nu a anticipat un astfel de deznodamant, fapta pe care legea nu o sanctioneaza insa“.

Trebuie mentionat ca la scurt timp dupa aceasta “solutie”, Petre Lazaroiu nu a mai fost investit ca judecator de catre CSM, primind aviz negativ din partea presedintelui Curtii de Conturi, astfel incat a fost nevoit sa treaca in avocatura. S-a recuperat rapid financiar, Petre Lazaroiu devenind o buna perioada de timp avocat cu angajamente grase pe la Compania Nationala de Autostrazi din subordinea Ministerului Transporturilor.

Cum a cerut procurorul financiar sa-i fie respins propriul recurs, chiar de Ziua Pacalelilor!

Procurorul general financiar Alexandru Turlea a declarat recurs in 2003, insistand pentru recuperarea imensului prejudiciu. In motivarea demersului sau, magistratul a motivat urmatoarele: “Dincolo de orice neintelegeri dintre CGMB si primarul general nu a existat in realitate niciodata vointa autoritatii deliberative de a se realiza aceste proiecte in forma si numarul initiale, motiv pentru care unele au fost anulate. Prin urmare, lipsind aceasta vointa, nici primarul general nu avea posibilitatea sa purceada din proprie initiativa la plata unor sume de la buget in speranta (poate hazardata prin prisma evidentelor) ca va convinge CGMB sa revina la sentimente mai bune in ceea ce-l priveste (…) Exista la dosar probatorii suficiente din care rezulta, indubitabil, ca lipsa de vointa a autoritatii deliberative de a se realiza aceste proiecte a fost evidenta (…) Or, primarul general fiind ordonator de credite are o raspundere grava si nu trebuia sa faca plati in conditiile in care observa ca asupra proiectelor planeaza incertitudinea“.

Dupa o serie de declinari de competenta, in care dosarul a fost taraganat la Inalta Curte din 2003, pana in februarie 2005 (cand Basescu devenise deja presedinte al Romaniei), recursul a fost trimis spre solutionare Curtii de Apel Bucuresti, unde s-a format dosarul nr. 856/2005 al Sectiei contencios administrativ si fiscal. Prin decizia civila nr. 656 din 1 aprilie 2005 (Ziua Pacalelilor!) completul de judecata format din judecatorii Carmen Valeria Cosma, Constanta Carata Glodeanu si Gheorghe Grecu a respins recursul ca nefondat. Atentie, insa, la incredibila scena care s-a petrecut in sala de judecata. Din decizia civila rezulta ca, prezent la dezbateri, procurorul financiar al Curtii de Conturi, Alexandru Turlea (autorul recursului) “a pus concluzii de respingere a propriului recurs, motivat de faptul ca nu mai subzista motivele de recurs. Astfel fiind, Curtea constata ca nu exista motive de casare a hotararii atacate urmand ca in baza art. 312 cod procedura civila sa respinga recursul ca nefondat“. Ce l-a facut oare pe procurorul financiar sa-si schimbe in asa hal optica, in fata celui devenit de doar cateva saptamani sef al statului? Asa a scapat Basescu, pe civil de prejudiciul imputat! Cum s-a petrecut si in penal, aflati in cele ce urmeaza!

Basescu ar vrea ca Pasajul Basarab sa se numeasca Pasajul Basescu!

Important de mentionat, proiectul “Pasajul Basarab” pentru care Basescu a tocat peste 37 de miliarde aiurea nu s-a mai pus in practica, fiind abandonat in urma unei decizii a Consiliului General. Abia in 2004, sub mandatul lui Adriean Videanu (tovarasul lui Basescu), proiectul a fost regandit intr-o forma de trei ori mai mare si mai scumpa decat cea initiala. Astfel, la 23 septembrie 2004, prin hotararea 160 a CGMB, s-a decis demararea unui nou proiect la Basarab, fiind alocate alte fonduri financiare. Dupa ani de zile si sume de cateva ori mai mari decat a costat pasajul in realitate, acesta a fost finalizat in 2010, iar Traian Basescu in stilul tupeist caracteristic a declarat public la 16 decembrie 2010: “Cred ca acest pasaj ar trebui sa-mi poarte numele!” Tare, nu?

Si pentru ca sa spunem tot adevarul vremurilor in care primarul general Traian Basescu a beneficiat de protectia cea mai inalta in stat, in pofida dusmaniei pe care i-o purtau consilierii municipali: in plin razboi dintre CGMB si Traian Basescu pe tema platilor fara avizul CGMB, in cursul anului 2003, la sediul Primariei Capitalei a descins personal Ion Iliescu, care era pe atunci presedintele Romaniei, pentru a purta o discutie aprinsa cu prefectul de atunci, Gabriel Oprea (actual ministru al Apararii) si mai multi consilieri generali de la PSD. Conform declaratiilor principalilor martori la eveniment, Ion Iliescu le-a cerut consilierilor generali sa “nu mai sara cu picioarele” pe primarul Basescu si sa-l lase sa-si deruleze proiectele. Disputele iscate intre Iliescu si consilierii prezenti au avut accente tragi-comice. Cand lui Iliescu i s-a reprosat ca se imixtioneaza in activitatea Consiliului tocmai cand Basescu a fost prins mai penal decat puteau visa adversarii sai, Ion Iliescu nu a acceptat nici un argument de coruptie si le-a cerut imperativ tuturor consilierilor sa o lase moale cu acesta. Iliescu a avut un plan bine gandit, in sensul ca nedorind sa-l sprijine pe Adrian Nastase, dar avand nevoie de protectie pentru perioada de dupa ce nu va mai fi presedinte, avea nevoie de un aliat. Dupa alegerea lui Basescu ca sef al statului, intreaga natiune a putut observa ca lui Ion Iliescu (principalul responsabil de sutele de morti de dupa asasinarea Ceausestilor) nu i s-a clintit niciun fir de par in dosarele crimelor de la Revolutie si Mineriade, procurorii numiti de Basescu “omorand” aceste dosare.

Cum a ingropat DNA dosarul penal “Pasajul Basarab” in ianuarie 2005

Dosarul “Pasajul Basarab” – partea penala – a fost deschis de DNA in toamna lui 2004 si repartizat junelui procuror Claudiu Dumitrescu pe atunci la Sectia I de combatere a coruptiei a DNA. Dosarul “Pasajul Basarab” a fost inchis cu solutie de NUP (neinceperea urmaririi penale) in ianuarie 2005, imediat dupa ce Basescu a devenit presedinte. Va amintiti ce ne spunea seful DNA Daniel Morar in alte dosare penale ale lui Basescu, precum “Flota”, ca acesta ar beneficia de imunitate prezidentiala si nu poate fi cercetat? Atunci cum s-a dat NUP in dosarul “Pasajul Basarab”? Cum i s-a dat NUP lui Basescu in dosarul “Casa din Mihaileanu” si multe altele? Despre dosarul “Pasajul Basarab”, DNA nu a oferit nicio informatie opiniei publice, ca si cand nu ar fi existat, totul fiind practic tinut la secret. In legatura cu instrumentarea si apoi inchiderea lui de catre procurorul Claudiu Dumitrescu, conform unor surse avizate din interiorul DNA am aflat ca acesta nu a facut nici un fel de ancheta in dosar din 2004 cand i-a fost repartizat si pana in ianuarie 2005 cand a dat solutia de NUP. Contactat telefonic pe acest subiect, procurorul Claudiu Dumitrescu ne-a motivat ca solutia sa de NUP s-ar fi bazat pe o hotarare judecatoreasca in care s-a stabilit, pe cale civila, ca ex-primarului Basescu nu-i poate fi imputat prejudiciul, deoarece nu ar fi fost vina sa ca proiectul privind Pasajul Basarab nu s-a realizat ulterior. Curios lucru, daca solutia de NUP s-a dat in ianuarie 2005, iar Basescu a fost absolvit de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de contencios abia la 1 aprilie 2005, ce solutie o fi avut Dumitrescu in dosarul respectiv?!