Teoria “miliardului de aur” sau a planului dulles – lumea predicțiilor 
Cum poate câştiga Rusia şi cum poate câştiga Occidentul? 
„E inutil să dăm vina pe Putin, dar înțeleg de ce se întâmplă” 
SCHIMBAREA SISTEMICĂ – O NOUĂ LUME APARE LA ORIZONT 
Lege de revizuire a Constituției (proiect) 
EXPUNERE DE MOTIVE 
INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ DE REVIZUIRE A CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI 
INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ 
Comandouri N.A.T.O. in Ucraina 
0
0
Read Time:8 Minute, 27 Second
Exista intodeauna tentatia oamenilor de a-si cunoaste conducatorii vremelnici. Chiar daca despre Traian Basescu au fost zeci de articole, dorinta de a cauta petele albe si negre in caracterul celui care discretionar conduce destinele unui popor va exista permanent. Pornind de la aceasta axioma, vom incerca sa descriem personajul.
Nascut la 4 noiembrie 1951 in orasul Basarabi judetul Constanta intr-o familie in care tatal era ofiter de tancuri iar mama casnica, familia beneficiaza de o serie de facilitati oferite de regimul comunist in dorinta de a crea o noua armata romana dupa model sovietic, in care ce-a mai mare parte a ofiterilor proveneau din clasa muncitoare, situatie in care se afla si tatal d-lui Traian Basescu.
Remarca de mai tarziu a presedintelui adresata unui tanar ziarist “tu pari a fi un puiut de comunist” i se potriveste mai de graba celui care a facut-o, iar prin “Adriene ce blestem pe acest popor sa aleaga intre doi comunisti” marcheaza o parte din carentele morale ale “presedintelui nostru” care condamna in mod ipocrit regimul comunist in care s-a inserat asiduu si de care a profitat din plin.
A fost Traina Basescu racolat de securitate?
Din multitudinea materialelor aparute se pare ca da, dar nu acest lucru este in primul rand condamnabil, ci stilul cum incearca sa se eschiveze, modul in care incearca sa prosteasca o lume si sa optureze evidentele.
În 18 februarie 1992, ziarul constănţean Telegraf începea publicarea în serial a unor nume de informatori ai Securităţii, provenind, după cum s-a lămurit ulterior, dintr-un registru special al evidenţei aprobărilor date de conducerea locală de partid, la solicitarea Inspectoratului Judeţean de Securitate, pentru a folosi ca informatori anumiţi membrii de partid.
Acestea erau uzanţele, după ce Nicolae Ceauşescu a interzis, la începutul anilor ’70, ca membrii PCR să mai fie racolaţi sau urmăriţi de poliţia secretă comunistă fără avizul conducerii locale de partid, de la nivel judeţean sau al Municipiului Bucureşti, în funcţie de domiciliul respectivilor. „Lista cu informatorii Securităţii“, extraşi din acest Registru cu persoanele din rîndul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate, a fost deschisă de la primul număr al serialului de „Băsescu Traian – ministru al Transporturilor“.
În debutul serialului, care a tulburat nopţile multor constănţeni de vază, ziarul publica poziţia 19 din registru, unde se afla numele Băsescu Traian, data sa de naştere, menţionarea locului de muncă la vremea în care a fost racolat (IEFM NAVROM Constanţa), cu menţiunea că este „sursă“ din data de 5 noiembrie 1977, ceea ce presupunea deci racolarea sa la mai bine de un an de la terminarea Institutului de Marină, cînd deja era ofiţer navigator.
Comentariile ziarului erau extrem de dure la adresa lui şi, fără îndoială, au avut darul să-l tulbure. Era tulburat, mai ales, de episodul din trecut pe care îl evoca acea „listă cu informatorii Securităţii“.
Momentul era unul dificil. Sensibilităţile românilor legate de fosta poliţie politică comunistă erau încă puternice. Si acum mai multe date.
TRAIAN BASESCU a fost racolat de Securitate in 1973, pe cand era elev al Institutului de Marina intocmindu-i-se dosarul personal nr. 3990/09-11-1973. Pana la terminarea studiilor in 1976 a fost colaborator al lucratorilor din Directia a IV- a de Contrainformatii Militare. (A nu se confunda cu Directia a III-a de Contraspionaj! ) In aceasta calitate elevul militar BASESCU TRAIAN avea obligatia sa informeze organele de Securitate despre modul in care se desfasurau activitatile specifice in Institut, despre comportamentul si atitudinea colegilor si ale cadrelor didactice atat in cadrul activitatilor specifice, cat si in particular. La terminarea studiilor, Directia a IV- a de Contrainformatii Militare a incetat legatura cu colaboratorul BASESCU TRAIAN , dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, cu adresa nr. 00151392/29- 09-1976.
Dupa absolvirea Institutului de Marina, TRAIAN BASESCU este incadrat ca ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanta . In aceasta calitate TRAIAN BASESCU este preluat ca informator sursa de catre lucratorii Biroului de Securitate Port Constanta condus la acea vreme de ofiterul Dumitru Nicusor. De folosirea ofiterului de marina TRAIAN BASESCU s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides care organiza contacte cu acesta inainte de plecarea in cursa si la intoarcere. La aceste intalniri participa de regula si seful lui Avramides, Dumitru Nicusor, care insa se intalniea si separat cu TRAIAN BASESCU. In calitatea sa de ofiter de marina, TRAIAN BASESCU dadea informatii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discutie abordate de membrii echipajului, activitatile si contactele pe care membrii echipajului le aveau in porturi, in timpul escalelor, activitati de contrabanda si specula, dar si despre eventuale aprecieri sau comentarii facute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioara de partid si de stat. De mentionat faptul ca desi in acea perioada era valabil ordinul conform caruia membrilor PCR nu li se puteau lua informatii scrise, locotenentul major Avramides, care avea o experienta redusa in munca de Securitate, el provenind din sistemul penitenciarelor, a cerut si a obtinut de la informatorul TRAIAN BASESCU mai multe note scrise pe care le-a depus la dosarul acestuia, nr. 3990/1973.
In jurul anului 1980, Mihai Avramides s-a intors, la cerere, la Directia Penitenciarelor. Dupa plecarea lui Avramides din cadrul Biroului de Securitate Port Constanta, TRAIAN BASESCU a continuat sa fie prelucrat informativ de ofiterii Rosioru Ioan si Deacu Constantin, tot sub coordonarea sefului biroului, Dumitru Nicusor. Dumitru Nicusor a trecut dupa 1989 in SRI, ajungand General, sef al Sectiei SRI Constanta si apoi seful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
TRAIAN BASESCU a sustinut in 1981 examenul de Comandant, care a fost o simpla formalitate, a durat numai 5 minute, dupa care a primit comanda navei Arges. In acea perioada era de notorietate in randul colegilor sai sustinerea de care acesta se bucura.
In jurul anului 1984 informatorul TRAIAN BASESCU a fost trecut in reteaua Directiei de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului unde a lucrat cu ofiterul Silvian Ionescu din cadrul Directiei I. In 1987 TRAIAN BASESCU este numit sef al Agentiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde isi desfasoara activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu care conducea la acea data Serviciul I (Belgia-Olanda- Luxemburg) din Directia I a DIE.
In aceasta perioada TRAIAN BASESCU a transmis preponderent informatii de inters economic cu privire la activitatile din porturile maritime Anvers si Roterdam, dar si informatii cu privire la echipajele navelor care acostau in aceste porturi, precum si informatii despre membrii personalului diplomatic roman din tarile respective. In vara anului 1988, TRAIAN BASESCU a fost retras temporar de la Anvers pentru a participa la un instructaj care a durat doua luni si s-a desfasurat la Centrul de perfectionare pe profil.
In 22 decembrie 1989, ofiterul de Securitate Silvian Ionescu, cel care l-a avut in legatura pe TRAIAN BASESCU, s-a infiltrat printre revolutionarii din fata Comitetului Central, a intrat in anturajul lui Dan Iosif si ulterior al lui Gelu Voican Voiculescu si in ianuarie 1990 a fost numit Secretar Executiv al FSN.
La inceputul anului 1989 in ascensiunea profesionala a lui TRAIAN BASESCU intervine o sincopa. Pe 8-03-1989 este rechemat in tara , fiind acuzat de nereguli grave in administrarea fondurilor NAVROM.
TRAIAN BASESCU a fost sanctionat pentru ca a autorizat, fara aprobarea NAVROM Constanta, o plata suplimentara de 300.000 de franci belgieni pentru lucrarile de reparatii efectuate la nava Zimnicea in ianuarie 1989. Sanctiunea primita s-a datorat, mai ales, faptului ca TRAIAN BASESCU a decis ca lucrarile de reparatii sa fie executate de Santierul Naval Belliard din portul Anvers, desi existau oferte de executie a lucrarilor, mult mai ieftine, din partea altor santiere navale din acelasi port.
In perioada ianuarie-martie 1989 TRAIAN BASESCU a trimis numeroase note informative si rapoarte in tara incercand sa-si justifice deciziile, dar si lansand acuze grave si neintemeiate la adresa Comandantului navei Zimnicea. Datorita gravitatii exceptionale a faptelor de care a fost acuzat, tinand cont de legislatia din acea vreme, numai sustinerea din partea Securitatii poate explica faptul ca TRAIAN BASESCU a fost sanctionat doar administrativ, si nu a suportat si rigorile legii. El a fost mentinut ca angajat al NAVROM Constanta, fara sa mai primeasca insa nici o insarcinare pana la Revolutie.
Imediat dupa Revolutie, TRAIAN BASESCU a fost numit Director General al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obtine aceasta functie foarte importanta, TRAIAN BASESCU s-a bucurat de recomandarea si sustinerea secretarului executiv al FSN Silvian Ionescu, dar si ale vechiului sau prieten, Calin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci Presedinte al CFSN Constanta.
Este uimitor cata premonitie a putut sa aiba autorul articolului din “Telegraf”:
„ţara asta nu va ieşi din criza morală în care se află […].Un informator poate ajunge ministru sau mitropolit, dar nu va putea fi niciodată un om cinstit, liber şi demn. Va fi furat de forţe oculte care nu se mai ştie în mîinile cui se găsesc acum“. Ziarul constănţean Telegraf îşi fundamenta demersul publicării numelor de informatori cu următoarea afirmaţie – exemplul ministrului transporturilor era considerat drept grăitor din acest punct de vedere –: „forţînd o conjunctură ca să-i devină favorabilă, călcînd în picioare conştiinţe, distrugînd capacităţi de transport (vezi nava «Biruinţa»), slugărind în gaşca contra-amiralui Anghelescu, permanent obsedat de ideea puterii, turnătorul Băsescu se caţără cu repeziciune în crăcile noii stăpîniri. Deturnează rezultatul unei greve a marinarilor şi devine, la scurt timp, ministru al Transporturilor. De aici, din acest punct-cheie, se pot obţine beneficii grave şi imediate fără riscuri. Parte pentru unii, parte pentru alţii. Închirierile de nave şi vînzările acestora se dovedesc a fi surse de venituri fabuloase“ (Telegraf, nr. 23, 18 februarie 1992).
Sursa: Marius Oprea – Observator Cultural 2010
Happy
0 %
Sad
0 %
Excited
0 %
Sleepy
0 %
Angry
0 %
Surprise
0 %
Se ştia , şi ori ce om cu puţină carte, putea să-şi închipuie că Satrapul Traian Băsescu nu a fost un înger, de altfel unde este acum Sivian IONESCU, ce leafă şi avantaje are acest securist şeful lui BĂSE. Să-l mănânce fript cei ce l-au votat şi să se sature de viclenia şi obrăzniciile lui.