0 0
Read Time:10 Minute, 49 Second

Titlul mă obligă la o scurtă explicaţie. În 2009 eu nu am votat pentru domnul Traian Băsescu. Dar pentru că domnia sa a fost ales discutabil sau nu (este o problemă a cercetărilor postume) m-am supus majorităţii şi în mod firesc a trebuit să recunosc că este şi Preşedintele meu. Domnia sa a devenit preşedintele tuturor românilor, şi a celor care l-au ales şi a celor care nu l-au votat. Având responsabilităţi pentru toţi românii. Aşa că nu trebuie să se supere că mai creăm câte o agoră să ii reamintim că este „servitorul naţiunii”, asta ca să îl parafrazez pe omul politic Ion Raţiu! Domnul cu papion Dumnezeu să îl odihnească! Ştim că preşedintele este întotdeauna fascinat de oamenii cu papion!

Domnul preşedinte ne spune că ultimele manifestaţii i-au creat sentimentul că pentru o parte din români s-a creat o falie între Preşedinte şi o parte din naţiune. Să nu se supere domnul preşedinte, dar societatea civilă, aia câtă o mai fi prin ţara asta şi de bună calitate pe care o doreşte, i-a dat numeroase semnale elegante. Fără zgomotul străzii. Din păcate, şi nu pot să înţeleg de ce, domnia sa nu a receptat oportun şi corect mesajul acestora.

Domnul preşedinte ne spune că situaţia în care ne aflăm îi este clară. Sunt convins că acum îi este clară. Dar să facem apel la istoria apropiată. Domnia sa este preşedinte din 2004.

A primit din partea românilor, atunci inclusiv din partea mea un credit uriaş de încredere.

Trebuia să vadă, că mergem pe o politică economică dictată de Consensul de la Washington. Aceea de liberalizare a contului curent. Adică pe înţelesul nostru, de pătrundere a fondurilor destinate consumului şi mai puţin producţiei. Până în 2008 timp de doi ani a avut un prim ministru apropiat convingerilor sale. Pe domnul Boc.

Mugur Isărescu
Mugur Isărescu

Guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu atrăgea atenţia asupra creditului cu buletinul. În 2007 un economist de marcă mondială pe nume Nouriel Roubini născut aici aproape de noi, la Istambul, atrăgea atenţia asupra crizei ce avea să vină. Chiar şi eu un component modest al societăţii civile, atrăgeam atenţia în 2007, asupra cererii excesive care punea presiune pe contul curent. Premisă a crizei! Ne mai lipsea doar impulsul extern! A venit în 2008! De peste ocean!

Domnia sa, era atunci în vogă şi prin populismul (doctrină apărută în Rusia prin 1870 şi promovată prin America Latină) care astăzi îl reneagă era simpatizat de popor.

Preşedintele conducea ţara, mergând în agora Universităţii unde se consulta cu cetăţenii. Politicienii erau cei răi!

Combătea chiar şi personalităţile care îi atrăgeau atenţia asupra a ceea ce urmează.

În 2008 domnia sa permitea introducerea pensiei minime şi critica guvernul Tericeanu, pe apus de mandat, că nu permite creşterea salariilor profesorilor.

Spunea domnia sa că bani nu sunt problema, ci doar opţiunea! Mai susţine astăzi această teză?

Să urmărim câţiva indicatori în perioada 2008-2011

Anul

Deficit bugetar

Datorie publică

%PIB

(milid) lei

% PIB

2008

4,80

24,19

21,80

2009

7,20

35,38

29,29

2010

6,58

33,78

32,00

2011

4,35

25,81

38,00

Sursa: INSSE

Ce ne spun aceşti indicatori?

Că în condiţiile în care economia s-a contractat, în 2009 şi 2010, deficitul bugetar a crescut. Şi asta şi pe fondul restructurărilor şi tăierilor de salarii, creşterii gradului de impozitare precum şi al scandalurilor privind utilizarea dedicată a unor bani de la bugete către entităţi privilegiate. Presa a fost plină de scandaluri. Nu mai vorbim şi de evoluţiile datoriei publice în această perioadă, banii nefiind folosiţi transparent iar împrumuturile făcute fără acordul parlamentului.

Şi în raport cu aceste evoluţii pe care le-am surprins sintetic în cifre (care nu relevă direct suferinţele omului obişnuit) retorica domnului preşedinte apare cel puţin ciudată: „ Aş vrea ca românii să înţeleagă că îmi este extrem de clară situaţia în care se află. Ştiu că măsuri precum creşterea TVA-ului, reducerea salariilor în sectorul bugetar, restructurarea sectorului bugetar, introducerea contribuţiei pentru sănătate la pensiile peste 750 de lei i-au făcut să iasă în stradă ca urmare a traiului greu”.

Criza este doar pentru cei săraci
Criza este doar pentru cei săraci

Observaţie corectă, dar care scoate în evidenţă contrastul cu opulenţa unor grupuri ce s-au îmbogăţit în timp de criză în timp ce clamau austeritatea.

Domnul premier Emil Boc susţine pe bună dreptate că a asigurat stabilitatea economică.

În traducere liberă, prin austeritate la cei mulţi şi generozitate la cei aleşi.

Nu pot să nu recunosc că domnul preşedinte are dreptate când susţine necesitatea unei noi legi pentru sănătate. Dar, deşi tema este corectă, elaborarea ei prin conţinutul proiectului de lege a viciat profund scopul. Cum adică, eu am dat până acum zeci de mii de lei noi la sanatate, care nu au fost folositi pentru că nu am fost bolnav sau nu am folosit sistemul gratuităţilor, speriat de mecanismele birocratice, iar acei bani sunt consideraţi doar o sursă de maximizare a profitului pentru firme din domeniu. Şi mai şi plătesc în plus? Nu pot să îmi cunosc concret nici măcar pachetul de servicii de care beneficiez? Dar alţi oameni cu un grad de aculturalizare mai scăzut la aceste schimbări ce vor face? Vor dispare pe cale naturală? Sigur că o propagandă de un anumit tip mă va putea considera un filistin sau un ignorant în cunoaşterea mecanismelor de aplicare ale acestei legi! Nu vorbesc de scandalurile cu achiziţiile de mobilier şi alte ustensile medicale în care au fost implicaţi demnitari din sfera puterii

Cazul Teleorman e unul dintre ele. Am citit proiectul de lege. Dar nu am văzut transparenţă în comunicare.

Mai susţine domnia sa că „ în momentul de faţă ne aflăm în criză. Evoluţiile interne din ultimii ani au suprapus peste criză şi măsuri extrem de puternice de modernizare a statutului”.

Şi face referire la „legile controversate sau nu bine primite de către cei cărora li se adresau”. Apreciez francheţea domnului preşedinte! Da, extrem de controversate şi în dezacord total sau parţial cu principiile din Uniunea Europeană.

Domnul Traian Băsescu ne-a vorbit de câteva ori în mod ezoteric despre Mecanismul European de Stabilitate financiară (ESM) şi Pactul Euro Plus. Adresat zonei euro. Dar nu interzis şi altor ţări din zona non-euro. Puterea a aderat la idee!

Fără a se consulta societatea civilă! Mecanismul a fost refuzat politicos de Marea Britanie, Suedia, Ungaria şi Cehia. Ştiu oamenii oare ce implică aderarea la aceste tratate? Să enumerăm câteva din ele: eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflaţiei; recunoaşterea reciprocă a diplomelor pentru a creşte mobilitatea forţei de muncă; încercarea de a creea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit; ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică (de exemplu creşterea vârstei de pensionare şi variabilitatea punctului de pensie în funcţie de venituri); obligaţia ca fiecare stat să instituie un mecanism de alertă privind creşterea datoriei publice în constituţie; stabilirea unui regim naţional de management al crizei în sistemul bancar.

Toate aceste idei sunt interesante, dar nu ar fi oare corect să fie discutate şi cu poporul?

Cu această masă de inepţi, vorba unui intelectual rasat demis de curând meritat, dar după un puseu puternic al domnului premier!

Putem vorbi, având în vedere chiar prevederile acestui pact că nu mai avem nevoie de stat social? „Legea educaţiei care a împins către reformarea unui sistem extrem de mare şi care nu a fost profund reformat niciodată de la revoluţie încoace” – tot din discursul domnului preşedinte ce a indus? Să dăm numai două exemple: numărul mare de copii dintr-o clasa deoarece s-au desfinţat alte şcoli; politizarea şcolilor. Unde a fost dialogul cu specialiştii din domeniu la fel ca şi în cazul sănătăţii?

Spune domnul preşedinte şi cu alte prilejuri că trebuie să fixăm un deficit structural de 0,5% din PIB. Şi iar îi dau dreptate! Să mergem mai departe! Componenta structurală presupune luarea în considerare a ciclului economic! Unde a fost domnia sa în perioada de boom economic a Romaniei! Când nu trebuia să permită risipirea banului public!

Dar în 2009 şi 2010, unde se observă din tabelul de mai sus că a ajuns deficitul bugetar? Şi dacă ne amintim bine, în 2010 a început tema austerităţii şi reformei!

Brusc după ce puterea actuala s-a consolidat! Dar dacă vorbim de deficit structural se mai impune o întrebare! Unde este preocuparea pentru utilizarea corectă a factorilor de producţie interni şi a oportunităţilor în exterior! Cu multă retardaţie după un cuvânt marinăresc, domnul preşedinte şi-a amintit de: absorţia fondurilor europene, accelerarea programului de autostrăzi (sperăm într-o altă viziune, prin respectarea standardelor de cost elaborate chiar de putere), dezvoltarea agriculturii (unde sunt subvenţiile?); dezvoltarea industriei alimentare care să valorifice producţia agricolă din mediul rural (sunt de fapt complexele agrozootehnice din perioada defunctului dictator Ceauşescu).

Ne spune domnul preşedinte despre necesitatea relansării sectorului minier! Se referă desigur şi la Roşia Montana! Şi eu sunt printre cei care doresc redeschiderea acestui obiectiv.

Dar pe coordonate corecte. Ii recomandăm domnului preşedinte să studieze cazul Hurtei din Sardinia! Unde se arată ce înseamnă o abordare simplistă a problematicii. Domnia sa ştie foarte clar ce înseamna transparenţă decizională şi dezvoltare durabilă. Şi peste toate, mai ştie sigur că acolo sunt bogăţii poate mai mari decât aurul! Wolfram şi uraniu! Specialiştii în geologie îl pot ajuta! Şi ar fi bine, ca aceste resurse să fie valorificate în ţară. Pentru asta poate ar fi mai bine creşterea redevenţelor la 20% şi nu participarea la un profit diluat prin costuri ascunse. Şi mai ştie domnia sa că trebuie internalizate externalităţile negative! Adică pe româneşte firma dominantă să asigure plata tuturor cheltuielilor pe termen lung cu înlăturarea tuturor urmărilor poluării. Dar ce spune contractul?

Somaj
Somaj

Aşa ca să îl cităm pe domnul preşedinte se pot creea surse pentru a alimenta bugetul de stat cu veniturile necesare pentru a susţine sănătatea, educaţia, armata, ordinea publică ş.a.m.d.” La aşa mai departe trebuie incluse şi pensiile. Ii reamintim domnului preşedinte că în 2010 peste 50% din deficitul de la pensii se datorează pierderii a peste 560 mii de locuri de muncă; 15% datorită introducerii Pilonului II de pensii! 5% ni se datorează noua militarilor în rezervă pentru că nu ne-a lăsat acolo unde ne era locul ca în toată lumea: in bugetul de stat şi în conformitate cu legea pensiilor militare! De asta acum se umblă cu fel şi fel de malversaţiuni punând pe drumurile tribunalelor pensionarii militari în loc să îi integreze în activităţile social–economice unde sigur ar obţine performanţă! SUA şi nu numai aşa fac!

Am evitat să mă pronunţ pe probleme de constituţionalitate, de legi constituţionale de flexibilizarea Constituţiei aşa ca în cazul pieţei muncii unde a fost uitată şi cealaltă componentă – securitatea muncii (în occident conceptul se numeşte flexisecuritate).

Totuşi ca cetăţean obişnuit nu pot să nu fac câteva remarci! Aşa cum a fost concepută de echipa Iorgovan, acum două decenii constituţia a dovedit că are multe fisuri pe care oameni abili le-au folosit cu pricepere în favoarea lor (traseismul politic e numai unul dintre ele).

La britanici funcţionează, datorită educaţiei oamenilor politici, o constituţie nescrisă, valabilă de peste 600 de ani! La noi ne mai trebuie una revizuită!

Pentru a ne asigura o altă abordare a influenţei de putere! Şi dacă vorbim de parlament bicameral sau unicameral ar trebui să mai vedem ceva! Cum se fac la noi emoţional referendumurile! Folosindu-ne de eliberarea frustrărilor inhibate fără o prealabilă discutare naţională. De ce naiba or mai fi născocit aia din Europa, Comisia de la Veneţia?

În consecinţă, dacă este să dorim o purificare, este necesară o altă abordare a democraţiei! Consultare populară, apel la specialişti şi de ce nu elite noi!

Conceptul lui Pareto
80% pentru cei puțini- 20% pentru cei mulți

Vilfredo Pareto a identificat o lege a distribuţiei inegale a bogăţiei; 80% pentru cei puţini şi 20% pentru cei mulţi! Ar merita să fie analizată şi azi având aceleaşi tendinţe.

Tot Pareto mai spunea că poporul conduce prin elite dar elitele se mai primenesc!

Eu vreau să cred naiv că domnul preşedinte a înţeles în ceasul al 13–lea că societatea românească s-a schimbat! Şi pentru a înţelege ce înseamna societatea civilă de bună calitate îi reamintesc: acel segment al populaţiei care, fără a se implica în acapararea puterii politice, face presiuni asupra puterii să conducă după coordonate corecte.

Iar militarii în rezervă, demonizaţi prin diferite mijoace, s-au înscris în această categorie, pentru că prin gradul lor de cultură şi educaţie, înţeleg că societatea noastră nu merge într-o direcţie bună. Aspect confirmat şi de sondajele care arată că populaţia spune acelaşi lucru. Seamana cu cifrele lui Pareto.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarateori, adevarul nu piere niciodata).

Sursa: Autor- Comandor marină (rez) dr. Golea Pompiliu

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may also like