Ucraina și noul Al Qaeda -

Read Time:26 Minute, 7 Second

Izbucnirea războiului dintre Rusia și Ucraina pare să fi oferit CIA pretextul pentru a lansa o insurgență planificată de mult timp în această țară. O insurgență gata să se extindă mult dincolo de granițele Ucrainei, cu implicații majore pentru ”Războiul împotriva terorismului intern” al lui Biden.

În timp ce conflictul dintre Ucraina și Rusia continuă să se intensifice și să domine atenția lumii, dovezile tot mai numeroase potrivit cărora Agenția Centrală de Informații a SUA (CIA) lucrează și a lucrat pentru a crea și a înarma o insurgență ucraineană au primit o atenție considerabil de mică, având în vedere consecințele sale probabile. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât foști oficiali CIA și un fost secretar de stat afirmă acum, în mod deschis, că CIA urmează pentru planurile sale în Ucraina ”modelele” insurgențelor din trecut susținute în Afganistan și Siria. Având în vedere că cele două țări au fost devastate de război ca rezultat direct al acestor insurgențe, pare a fi de rău augur pentru Ucraina.

Insurgența este pregătită să aibă consecințe care se extind mult dincolo de Ucraina. Se pare că CIA vede insurgența ca pe mai mult decât o oportunitate de a-și duce războiul hibrid împotriva Rusiei tot mai aproape de granițele sale. După cum va arăta acest raport, CIA este hotărâtă să îndeplinească o profeție propagată de membrii săi în ultimii doi ani. Această predicție a foștilor și actualilor oficiali din serviciile de informații datează cel puțin de la începutul anului 2020. Ea susține că o ”rețea transnațională de supremație a albilor”, având presupuse legături cu conflictul din Ucraina, va fi următoarea catastrofă globală care se va abate asupra lumii, pe măsură ce amenințarea Covid-19 se îndepărtează.

Conform acestor ”previziuni”, rețeaua globală de suprematiști albi – care se presupune că are în centrul său un grup legat de conflictul din regiunea Donbas, din Ucraina – va deveni noua amenințare de tip Stat Islamic. Și va fi, fără îndoială, folosită ca pretext pentru a lansa infrastructura (încă inactivată) creată anul trecut de guvernul SUA sub conducerea președintelui Biden, pentru un ”Război împotriva terorismului intern” de tip orwellian.

Având în vedere că efortul dirijat de CIA de a construi o insurgență în Ucraina a început încă din 2015, iar printre grupurile pe care le-a antrenat (și continuă să le antreneze) se numără cele cu legături neonaziste evidente, se pare că această ”viitoare insurgență ucraineană”, așa cum a fost numită recent, este deja fucnțională. În acest context, rămânem cu posibilitatea îngrijorătoare că această ultimă escaladare a conflictului dintre Ucraina și Rusia a servit doar ca act de deschidere pentru cea mai nouă iterație a aparent nesfârșitului ”Război împotriva terorismului”.

Insurgența în creștere

La scurt timp după ce Rusia a început operațiunile militare în Ucraina, Foreign Affairs – ramura media a Consiliului pentru Relații Externe (CFR) – a publicat un articol intitulat ”The Coming Ukrainian Insurgency”. Articolul a fost scris de Douglas London, autointitulat ”ofițer de operațiuni CIA pensionat, vorbitor de limbă rusă, care a servit în Asia Centrală și a gestionat operațiunile de contrainsurgență ale agenției”. Acesta a afirmat în articol că ”Putin se va confrunta cu o insurecție lungă și sângeroasă, care se va răspândi peste mai multe granițe”, cu potențialul de a crea ”tulburări tot mai mari capabile să destabilizeze alte țări de pe orbita Rusiei”.

Alte declarații notabile făcute de London includ afirmația că ”Statele Unite vor fi invariabil o sursă majoră și esențială de susținere pentru o insurgență ucraineană”. De asemenea, el pretinde că ”Așa cum au învățat Statele Unite în Vietnam și Afganistan, o insurgență cu linii de aprovizionare fiabile, rezerve ample de luptători și un refugiu peste graniță se poate menține la nesfârșit, poate submina voința de luptă a unei armate de ocupație și poate epuiza sprijinul politic pentru ocupație în țară”. London se referă în mod explicit la modele pentru această insurgență ucraineană aparent iminentă ca fiind insurgențele susținute de CIA în Afganistan în anii 1980 și ”rebelii moderați” din Siria, din 2011 până în prezent.

London nu este singurul care promovează aceste insurgențe din trecut susținute de CIA ca model pentru ajutorul ”sub acoperire” al SUA în Ucraina. Fostul secretar de stat Hillary Clinton, al cărei Departament de Stat a ajutat la crearea insurgenței ”rebelilor moderați” din Siria și a supravegheat distrugerea Libiei, susținută de SUA și NATO, a apărut pe 28 februarie la MSNBC pentru a spune, în esență, același lucru. În interviul său, Clinton a citat insurgența susținută de CIA în Afganistan ca fiind ”modelul spre care oamenii [din guvernul SUA] se îndreaptă acum” în ceea ce privește situația din Ucraina. De asemenea, în același interviu, ea face referire la insurgența din Siria într-un mod similar. Este demn de remarcat faptul că fostul adjunct al șefului de cabinet al lui Clinton (pe vremea când aceasta era secretar de stat), Jake Sullivan, este în prezent consilierul pentru securitate națională al lui Biden.

Insurecția din Afganistan, susținută inițial de SUA și CIA începând cu sfârșitul anilor 1970 sub numele de Operațiunea Cyclone, a generat ulterior presupușii dușmani de moarte ai imperiului american – talibanii și Al Qaeda – care vor alimenta ”Războiul împotriva terorismului” de după 11 septembrie 2001. Campania SUA împotriva descendenților insurgenței pe care o susținuse cândva a dus la distrugeri îngrozitoare în Afganistan și la o sumedenie de morți și crime de război. Precum și la cel mai lung (și, prin urmare, cel mai costisitor) război și ocupație din istoria militară americană. De asemenea, a dus la bombardarea și distrugerea mai multor alte țări, precum și la reducerea libertăților civile pe plan intern. În mod similar, în Siria, susținerea de către SUA și CIA a ”rebelilor moderați” a fost și rămâne incredibil de distructivă pentru țara pe care se presupune că vrea doar să o ”elibereze” de sub conducerea lui Bashar al-Assad. Armata SUA continuă să ocupe zone critice din această țară.

Cu cele de mai sus prezentate în mod deschis dreptate ”modele” pentru ”viitoarea insurgență ucraineană”, ce se va întâmpla cu Ucraina? Dacă istoria insurgențelor susținute de CIA este un indicator, se anunță mult mai multă distrugere și mai multă suferință pentru poporul ucrainean decât actuala campanie militară rusă. Ucraina va deveni un stat eșuat și un câmp de exterminare. Cei din Occident care aclamă sprijinul guvernelor lor pentru partea ucraineană a conflictului ar face bine să realizeze acest lucru, în special în Statele Unite. Pentru că nu va duce decât la escaladarea unui alt război mortal, prin procură.

Pe lângă cele de mai sus, trebuie să luăm în considerare și realitatea foarte tulburătoare că această insurgență ucraineană a început să fie formată de CIA cu cel puțin câteva luni (dacă nu chiar câțiva ani) înainte de campania militară a Rusiei, în curs de desfășurare în prezent în Ucraina. Yahoo! News a relatat în ianuarie că CIA a supravegheat un program de pregătire sub acoperire pentru agenții de informații ucraineni și forțele de operațiuni speciale încă din 2015. Raportul lor citează în mod explicit un fost oficial CIA, care a declarat că CIA a ”antrenat o insurgență” și a desfășurat această pregătire într-o bază militară americană nedeclarată. Pregătirea ”insurgenților” ucraineni a fost susținută de administrațiile Obama, Trump și, în prezent, Biden, ultimele două extinzându-i operațiunile. În timp ce CIA a negat pentru Yahoo! că antrenează o insurgență, un raport al New York Times publicat tot în ianuarie a afirmat că SUA iau în considerare susținerea unei insurgențe în Ucraina în cazul unei invazii a Rusiei.

Având în vedere că CIA, la acel moment și chiar înainte de 2015, a avertizat cu privire la o invazie iminentă a Rusiei în Ucraina până când a avut loc actuala escaladare a ostilităților, merită să ne întrebăm dacă guvernul SUA și CIA au contribuit la ”apăsarea trăgaciului” prin depășirea intenționată a ”liniilor roșii” ale Rusiei în ceea ce privește intrarea NATO în Ucraina și achiziționarea de arme nucleare de către Ucraina după 2014, atunci când a devenit clar că predicțiile repetate ale CIA cu privire la o invazie ”iminentă” nu s-au materializat. Liniile roșii ale Rusiei cu Ucraina au fost declarate clar – și încălcate în mod repetat de SUA – de ani de zile. În mod special, eforturile SUA de a oferi ajutor letal Ucrainei au coincis cu reducerea treptată a sprijinului letal acordat ”rebelilor” sirieni, ceea ce sugerează că aparatul de război și de informații al SUA vede de mult timp Ucraina ca fiind ”următorul” pe lista sa de războaie prin procură.

Cu toate acestea, mai recent, avertismentele CIA cu privire la o invazie iminentă a Ucrainei au fost luate în derâdere, nu numai de mulți analiști americani, ci și, aparent, de către guvernele rus și ucrainean însele. Se presupune că intențiile s-au schimbat, cel puțin din perspectiva Rusiei, în urma afirmației președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky (la Conferința de Securitate de la Munchen), potrivit căreia guvernul său ar încerca să facă din Ucraina o putere nucleară, încălcând Memorandumul de la Budapesta din 1994. Cu siguranță, Zelensky și susținătorii săi din Washington DC și Langley, Virginia, ar fi știut că o astfel de afirmație extremă din partea lui Zelensky va stârni un răspuns din partea Rusiei.

Este suficient să ne gândim la reverberațiile care urmează după ce orice țară își anunță intențiile de a deveni o putere nucleară pe scena mondială. Liderii ruși au susținut de atunci că s-au simțit obligați să acționeze militar după ce Ucraina, care a atacat în mod regulat separatiștii de-a lungul graniței sale cu Rusia cu unități paramilitare încorporate (și au cerut ”exterminarea” etnicilor ruși din acele regiuni), a anunțat că intenționează să achiziționeze arme nucleare.

În plus, având în vedere legăturile tot mai strânse ale Ucrainei cu NATO și dorința acesteia de a se integra în alianță, respectivele arme nucleare ar fi controlate de NATO la granița cu Rusia. Zelensky, SUA și celelalte părți aliate știau cu siguranță că această intenție, în special admiterea ei în public, ar împinge o situație deja tensionată la următorul nivel. Desigur, declarația lui Zelensky a urmat unui transport aerian de arme către Ucraina, condus de SUA, la începutul lunii trecute, cu câteva săptămâni înainte de actuala campanie militară rusă. Ajutorul letal al SUA pentru Ucraina a fost descris anterior ca fiind echivalent cu o ”declarație de război” împotriva Rusiei de către SUA, de către membri ai Ministerului rus al Apărării, încă din 2017.

Este demn de luat în considerare faptul că aceste linii roșii și potențialul de a le depăși au fost discutate de Zelensky și de reprezentanți ai serviciilor de informații din Ucraina atunci când s-au întâlnit cu șeful CIA, William Burns, în ianuarie 2022. La acea vreme, CIA susținea deja că o invazie rusă în Ucraina era iminentă. Având în vedere evenimentele descrise mai sus, ar fi posibil ca CIA să fi dorit să provoace insurgența pentru care se pregătește, potențial, încă din 2015? Ar fi făcut acest lucru împingându-i pe aliații lor din guvernul Ucrainei să manifeste condițiile necesare pentru a începe acea insurgență. Adică determinându-i să treacă peste ”liniile roșii” ale Rusiei pentru a stârni reacția necesară lansării insurgenței planificată în prealabil? Având în vedere că CIA a antrenat, de asemenea, agenții de informații din Ucraina timp de aproape șapte ani, posibilitatea este cu siguranță una de luat în considerare.

Dacă această teorie este mai mult decât plauzibilă și apropiată de adevărul despre cum am ajuns aici, ne rămân mai multe întrebări, în principal – De ce ar căuta CIA să lanseze insurgența în Ucraina? Și de ce acum? Răspunsul aparent s-ar putea să vă surprindă.

Fabricarea narațiunii și a amenințării

În mai 2020, Politico a publicat un articol intitulat ”Experții știau că se apropie o pandemie. Iată de ce sunt îngrijorați în continuare”. Articolul a fost scris de Garrett Graff, fost redactor la Politico, profesor la programul de jurnalism și relații publice de la Georgetown și director al inițiativelor cibernetice la Institutul Aspen – un grup de reflecție ”nepartizan” finanțat în mare parte de Rockefeller Brothers Fund, Carnegie Corporation și Fundația Bill & Melinda Gates.

În introducerea lui Graff la articol se afirmă următoarele: ”În fiecare an, comunitatea serviciilor de informații publică Evaluarea amenințărilor la nivel mondial – o distilare a tendințelor globale îngrijorătoare, a riscurilor, a punctelor problematice și a pericolelor emergente. Dar în acest an, audierea publică a evaluării, care are loc de obicei în ianuarie sau februarie, a fost anulată, în mod evident pentru că liderii serviciilor de informații, care de obicei depun mărturie într-o rară audiere deschisă, s-au temut că aprecierile lor îl vor enerva pe președintele Donald Trump. Iar guvernul nu a făcut încă public raportul privind amenințarea pentru 2020”.

În 2020, CIA nu a publicat o evaluare a amenințărilor ”la nivel mondial” pentru prima dată de când a început să le publice anual, în urmă cu decenii. Acest articol din Politico a fost conceput de Graff pentru a servi drept ”evaluare a amenințărilor interne” în absența evaluării amenințărilor la nivel mondial a CIA. El este prezentat ca o ”listă a celor mai importante evenimente care ar putea avea un impact asupra Statelor Unite” pe termen scurt, mediu și lung. Graff a creat documentul de evaluare a amenințărilor după ce a intervievat ”mai mult de o duzină de lideri de opinie”, dintre care mulți erau ”actuali și foști oficiali din domeniul securității naționale și al serviciilor de informații”. Câteva luni mai târziu, Departamentul pentru Securitate Internă, pentru prima dată de la crearea sa în 2003, avea să își publice propria evaluare a amenințărilor ”interne” în luna octombrie a aceluiași an. După cum am remarcat la momentul respectiv, evaluarea a semnalat o schimbare majoră în cadrul aparatului de securitate națională/servicii de informații al SUA, care a trecut de la ”terorismul extern”, obiectivul său aparent de la 11 septembrie 2001, la ”terorismul intern”.

La doar câteva luni după ce a fost publicată evaluarea amenințărilor la adresa Patriei, războiul împotriva terorismului intern avea să fie lansat în urma evenimentelor din 6 ianuarie (aparent prevăzute de către oficialul de atunci al DSN, Elizabeth Neumann). La începutul anului 2020, Neumann declarase în mod prevăzător: ”Se simte ca și cum am fi în pragul unui alt 11 septembrie – poate nu ceva atât de catastrofal din punct de vedere vizual sau al cifrelor – dar putem vedea cum se construiește și nu prea știm cum să o oprim”.

Într-adevăr, atunci când a avut loc 6 ianuarie, nu am văzut nici un efort real din partea Poliției Capitoliului sau a altor forțe de ordine prezente pentru a opri așa-numita ”revoltă”. Numeroase imagini de la eveniment au arătat în schimb forțele de ordine care îi conduc ”de mână” pe presupușii ”insurgenți” în clădirea Capitoliului. Totuși, acest lucru nu i-a împiedicat pe politicienii de top și pe oficialii din domeniul securității naționale să catalogheze ziua de 6 ianuarie drept ”un alt 11 septembrie” pe care Neumann se pare că l-a prezis. În special, prima evaluare a amenințării la adresa țării de către DHS, avertismentul lui Neumann și relatările oficiale ulterioare privind evenimentele din 6 ianuarie s-au concentrat în mare măsură pe amenințarea ”atacurilor teroriste ale supremației albilor” asupra SUA.

Revenind la articolul Politico din mai 2020 – Graff notează că mulți presupuși ”experți” în pandemie, printre care – conform lui Graff – se numără Bill Gates și oficialii serviciilor de informații americane James Clapper și Dan Coats, au ”proiectat răspândirea unui virus nou și impactul economic pe care l-ar aduce, precum și detalii despre provocările specifice” cu care SUA s-ar confrunta în faza inițială a crizei Covid-19. Graff se întreabă apoi ”Ce alte catastrofe urmează să se producă fără să avem un plan de răspuns?”. Potrivit ”liderilor de opinie” pe care i-a consultat (actuali și foști oficiali din serviciile de informații), cea mai imediată ”amenințare pe termen scurt” care ar putea perturba viața în SUA și dincolo de aceasta în urma Covid a fost ”globalizarea supremației albe”.

Discutând despre această amenințare iminentă, Graff a scris: ”Terorismul evocă astăzi imagini ale luptătorilor ISIS și ale atentatorilor sinucigași cu bombă. Dar dacă îi întrebați pe oficialii din domeniul securității naționale despre principala amenințare teroristă pe termen scurt de pe radarul lor, aceștia indică aproape în mod universal problema în creștere a violenței naționaliste albe și modul insidios în care grupuri care anterior existau la nivel local s-au împletit într-o rețea globală de supremație albă. În ultimele săptămâni, Departamentul de Stat – pentru prima dată – a desemnat în mod oficial o organizație de supremație albă, Mișcarea Imperială Rusă, drept organizație teroristă, în parte pentru că încearcă să antreneze și să însămânțeze adepți din întreaga lume, inspirându-i să comită atacuri teroriste…”. (sublinierea noastră)

Graff adaugă apoi că ”Există avertismente serioase – și explicite – în acest sens, venite din partea guvernului american și a oficialilor străini, care seamănă în mod straniu cu avertismentele apărute pentru Al Qaeda înainte de 11 septembrie.” El îl citează apoi pe directorul FBI, Christopher Wray, care a declarat: ”Nu este vorba doar de ușurința și viteza cu care aceste atacuri pot avea loc, ci și de conectivitatea pe care o generează atacurile. Un actor instabil, nemulțumit, ascuns, singur, în subsolul casei mamei sale, într-un colț al țării, înfierbântat și mai mult de persoane similare, la jumătate de lume distanță. Acest lucru sporește complexitatea cazurilor de terorism intern într-un mod cu adevărat provocator.”

Acest citat din Wray a fost publicat pentru prima dată într-un articol scris de Graff cu o lună înainte de apariția articolului său din Politico. Acel interviu se axa pe terorismul intern din SUA, cu discuții ample despre atentatul din 1995 din Oklahoma City și despre Mișcarea Imperială Rusă. În acel articol, publicat în Wired, coordonatorul Departamentului de Stat pentru combaterea terorismului, Nathan Sales, a caracterizat mișcarea ca fiind ”un grup terorist care oferă pregătire de tip paramilitar neonaziștilor și supremației albilor și joacă un rol important în încercarea de a aduna europenii și americanii cu aceleași idei într-un front comun împotriva dușmanilor lor percepuți”.

Această Mișcare Imperială Rusă, sau RIM, pledează pentru restabilirea imperiului rus de dinainte de 1917, care ar exercita influență asupra tuturor teritoriilor locuite de etnici ruși. Ideologia lor este descrisă ca fiind supremațistă albă, monarhistă, ultranaționalistă, pro-ortodoxă rusă și antisemită. Ei nu sunt considerați neonaziști, dar au stabilit legături cu alte grupuri de extremă dreapta, cu legături neonaziste.

Se presupune că RIM a fost responsabil pentru antrenarea unui atentator cu bombă ale cărui acte nu s-au soldat cu niciun deces în Suedia, în perioada 2016-2017. Atentatorul cu bombă, Victor Melin, nu era un membru activ al RIM, dar ar fi fost antrenat de aceștia, iar două dintre cele trei atentate cu bombă le-a comis cu o persoană complet neafiliată la RIM. Melin a fost membru al Mișcării de Rezistență Nordică la momentul respectiv.

Câțiva ani mai târziu, în aprilie 2020, RIM a devenit primul grup ”suprematist alb” etichetat de SUA ca fiind o entitate teroristă globală special desemnată (SDGT). Asta deși RIM nu a mai fost legat de un act terorist din 2017. Și deși acele acte anterioare nu s-au soldat cu niciun mort. Actele de terorism citate ca justificare de secretarul de stat de atunci, Mike Pompeo, au fost cele comise de Melin. Cu toate acestea, Mișcarea de Rezistență Nordică (Melin era membru activ la momentul atentatelor) nu a primit eticheta SDGT, deși este semnificativ mai mare în ceea ce privește numărul de membri și amploarea sa decât RIM. Decizia de a atribui această etichetă RIM a fost considerată ”fără precedent” la momentul respectiv.

De atunci, s-a afirmat că grupul numără acum ”câteva mii” de membri la nivel mondial, deși există puține dovezi publice disponibile pentru a susține statistica. Ea apărut abia la aproximativ o lună după desemnarea ca grup terorist de către SUA și provine de la un institut cu sediul în SUA. De asemenea, nu există statistici disponibile cu privire la numărul de persoane pe care le-ar fi antrenat prin intermediul brațului lor paramilitar, cunoscut sub numele de Legiunea Imperială.

Conform guvernului american, RIM are o acoperire globală și se extinde până în SUA. Cu toate acestea, legăturile sale cu SUA se bazează pe acuzații dubioase privind o relație cu filiala rusă a Diviziei Atomwaffen și o ”relație personală” cu organizatorul mitingului ”Unite the Right” din 2017, Matthew Heimbach. Din nou, acest lucru se bazează pe acuzațiile (nu pe dovezi directe) că Heimbach a primit fonduri de la RIM. Grupul lui Heimbach, Partidul Muncitorilor Tradiționaliști, a fost inactiv din 2018, cu doi ani înainte de desemnarea SDGT din SUA pentru RIM. Se presupune, de asemenea, că RIM s-a oferit să instruiască alte figuri din ”Uniți dreapta”, deși RIM și ”suprematiștii albi” care ar fi primit această ofertă neagă informațiile. În plus, nu există nicio dovadă că vreun cetățean american ar fi participat vreodată la antrenamente paramilitare cu RIM. Asta în contradicție cu afirmația lui Nathan Sales din aprilie 2020, potrivit căreia RIM joacă ”un rol important în încercarea de a aduna europenii și americanii care gândesc la fel ca ei într-un front comun împotriva dușmanilor lor percepuți”. În ciuda lipsei de dovezi, grupurile de reflecție de stânga, nepartizane și de dreapta au continuat să folosească RIM ca dovadă a unei ”rețele transnaționale mari, interconectate” de suprematiști albi violenți.

Pare ciudat că un grup aparent mic și foarte limitat în ceea ce privește prezența sa în SUA (ne-responsabil pentru niciun atac terorist mortal) ar câștiga onoarea de a deveni prima entitate teroristă globală special desemnată de supremația albilor concepută de SUA. Cu toate acestea, în contextul evenimentelor actuale din Ucraina, desemnarea RIM pentru 2020 începe să aibă mai mult sens, cel puțin din perspectiva securității naționale a SUA.

Se presupune că RIM susține separatiștii din regiunile ucrainene Donețk și Luhansk din 2014 și a fost descris de SUA ca fiind ”antiucrainean”. Aceste regiuni se află în centrul conflictului actual și al celei mai recente escaladări, de luna trecută. Guvernul SUA și grupurile de reflecție pro-occidentale enumeră ”primul atac” al RIM ca fiind implicarea sa în conflictul din estul Ucrainei. Potrivit Centrului pentru Securitate și Cooperare Internațională (CISAC) al Universității Stanford, nu se cunoaște numărul de luptători trimiși sau antrenați de RIM în estul Ucrainei, deși un raport afirmă că RIM a trimis ”grupuri de cinci-șase luptători” din Rusia în estul Ucrainei la mijlocul lunii iunie 2014. Brațul paramilitar al RIM, Legiunea Imperială, nu a mai fost activ în Ucraina din ianuarie 2016. Cu toate acestea, unele rapoarte au afirmat că ”unii indivizi au optat să rămână și să continue să lupte”. De asemenea, în anii mai recenți s-au făcut afirmații potrivit cărora membrii RIM au luptat în conflictul sirian și în Libia, de partea generalului Haftar.

În urma acestui ”prim atac”, CISAC de la Stanford susține că, din 2015 până în 2020, au ”construit o rețea transnațională”, deși, după cum s-a menționat anterior – succesul lor în acest demers se bazează pe rapoarte de autenticitate și/sau importanță îndoielnică, în special în Statele Unite. Cu toate acestea, presupusul lor rol de partea separatiștilor din Donbass a fost folosit de grupuri de reflecție din SUA pentru a susține că RIM promovează obiectivele politice ale Moscovei. Care ar include ”încercarea de a alimenta extremismul suprematist alb în Europa și în Statele Unite”.

Unele grupuri de reflecție din SUA, precum Just Security, au folosit RIM pentru a susține că guvernul Rusiei joacă un rol major în ”supremația albă transnațională”, datorită ”afecțiunii reciproce dintre extremiștii occidentali ai supremației albe și guvernul rus”. Aceștia susțin că, deoarece Rusia ”tolerează” prezența RIM pe plan intern, ”Kremlinul facilitează creșterea extremismului de dreapta în Europa și în Statele Unite, care exacerbează amenințările la adresa stabilității guvernelor democratice”.

Ceea ce nu menționează Just Security este faptul că RIM s-a opus și a protestat în mod vocal împotriva guvernului lui Putin, a fost etichetat ca fiind un grup extremist de către guvernul rus și chiar a avut birourile sale percheziționate de poliția rusă din cauza opoziției față de conducerea lui Putin. În special, printre consilierii Just Security se numără fostul director adjunct al CIA și participant la Event 201, Avril Haines, precum și fostul șef adjunct de cabinet al lui Hillary Clinton la Departamentul de Stat, Jake Sullivan. Haines și Sullivan sunt în prezent director al Serviciului Național de Informații al lui Biden (adică cel mai înalt oficial de informații din țară) și, respectiv, consilier pe probleme de securitate națională al lui Biden.

Zorii ”terorii interne”

Ca urmare a actualei escaladări a evenimentelor din Ucraina, pare inevitabil ca efortul de a folosi RIM pentru a înfățișa Rusia ca forță motrice în spatele ”suprematismului alb transnațional” să reapară. Acest efort pare să aibă ca unul dintre obiective minimizarea rolului pe care grupurile neonaziste, precum Batalionul Azov (unitatea paramilitară neonazistă încorporată în cadrul Gărzii Naționale din Ucraina) îl joacă în mod activ în actualele ostilități.

În ianuarie 2022, Jacobin a publicat un articol despre eforturile CIA de a semăna o insurgență în Ucraina, menționând că ”tot ceea ce știm indică probabilitatea ca [grupurile antrenate de CIA] să includă neo-naziști care inspiră teroriștii de extremă-dreapta din întreaga lume”. Acesta citează un raport din 2020 de la West Point: ”În 2020 o serie de persoane proeminente din rândul grupurilor de extremă dreapta din Statele Unite și Europa au căutat în mod activ relații cu reprezentanți ai extremei drepte din Ucraina, în special cu Corpul Național și miliția asociată acestuia, Regimentul Azov”. Acesta adaugă că ”persoane cu sediul în SUA au vorbit sau au scris despre modul în care pregătirea disponibilă în Ucraina i-ar putea ajuta pe ei și pe alții în activitățile lor de tip paramilitar de acasă”.

Chiar și FBI, deși mai preocupat în mod public de RIM, a fost nevoit să admită că supremația albă cu sediul în SUA a cultivat legături cu grupul, Biroul declarând într-un rechizitoriu din 2018 că Azov ”se crede că a participat la instruirea și radicalizarea organizațiilor de supremație albă cu sediul în Statele Unite”. În schimb, nu există în continuare nicio dovadă a unor legături concrete ale unui singur cetățean american cu RIM.

În condițiile în care CIA susține acum o insurgență despre care foști oficiali proeminenți ai CIA pretind că se va ”răspândi peste mai multe granițe”, faptul că printre forțele antrenate și înarmate de agenție ca parte a acestei ”insurgențe viitoare” se numără și batalionul Azov este semnificativ. Se pare că CIA este hotărâtă să creeze încă o profeție care se autoîmplinește, creând chiar rețeaua de ”supremație albă globală” despre care oficialii serviciilor de informații au afirmat că ar fi ”următoarea” mare amenințare după ce criza Covid-19 se va diminua.

Injectarea grupului RIM în această poveste ar trebui, de asemenea, să fie îngrijorătoare. Pare plauzibil, având în vedere desemnarea grupului ca grup terorist înainte de conflict (și presupusele sale legături din trecut cu conflictul din Ucraina) ca un insurgent ucrainean antrenat de CIA, poate dintr-un grup precum Azov sau un grup echivalent, să se prezinte de bunăvoie ca membru al RIM. Și astfel să determine ca RIM să fie etichetat ca fiind ”noul Al-Qaeda”, cu baza sa de operațiuni situată, convenabil, în Rusia. Și cu prezența sa acolo ”tolerată” de Moscova. Aceasta ar servi cu siguranță narațiunii destul de răspândită în prezent, care îl echivalează pe Putin cu Adolf Hitler, în urma deciziei Rusiei de a lansa campania militară în Ucraina. De asemenea, ar servi la lansarea, în mod serios, a Războiului împotriva terorismului intern, până acum în mare parte adormit, a cărui infrastructură a fost lansată de administrația Biden chiar anul trecut.

În timp ce ziua de 6 ianuarie a fost folosită cu intenția de a echivala sprijinul pentru fostul președinte Donald Trump cu neonazismul și supremația albă, articole recente care au urmat campaniei militare a Rusiei împotriva Ucrainei leagă în mod deliberat narațiunea ”Putin egal Hitler” de republicanii americani. Conservatorii din SUA au fost mult timp în centrul temerilor legate de ”teroarea internă” în ultimii ani (aceștia sunt, de asemenea, întâmplător, majoritatea deținătorilor de arme de foc).

Un editorial al lui Robert Reich publicat în The Guardian la 1 martie susține că ”lumea este înfricoșător de blocată într-o bătălie până la moarte între democrație și autoritarism”. Reich continuă să afirme că incursiunea Rusiei în Ucraina „este un nou război rece… Cea mai mare diferență între vechiul război rece și cel nou este că neofascismul autoritar nu mai este doar o amenințare externă la adresa Americii și a Europei. O versiune a acestuia se dezvoltă și în interiorul Europei occidentale și al SUA. A preluat chiar și controlul asupra unuia dintre principalele partide politice din America. Partidul Republican condus de Trump nu îl susține în mod deschis pe Putin, iar animozitatea partidului republican față de democrație este exprimată în moduri familiare lui Putin și altor autocrați.” Alte articole cu afirmații similare au apărut în The New York Times și The Intercept, printre altele, doar în ultima săptămână.

Pe 2 martie, Salon a urmat articolul lui Reich intitulat ”Cum alimentează supremația albă relația de dragoste a republicanilor cu Vladimir Putin”, care se încheie cu afirmația că ”Partidul Republican de astăzi este cea mai mare organizație de supremație albă și de identitate albă din America și din lume” și ”conservatorismul” și rasismul sunt acum pe deplin unul și același lucru aici, în America”.

Pe măsură ce această tulburare a apelor în ceea ce privește relația dintre Putin, Partidul Republican din SUA și supremația albă se intensifică, avem, de asemenea, agenții de informații din Europa și SUA care leagă din ce în ce mai mult opoziția față de măsurile Covid (cum ar fi închiderile și mandatele de vaccinare) de neonazism, supremația albă și extrema dreaptă. Adesea cu dovezi puține sau deloc. Acest lucru s-a întâmplat recent cu Freedom Convoy în Canada. Și, mai recent, agențiile și oficialii de securitate germani au afirmat, cu doar câteva zile în urmă, că nu mai pot face distincția între ”radicalii de extremă dreapta” și cei care se opun mandatelor de vaccinare și restricțiilor Covid. Eforturile de a lega opoziția față de măsurile Covid cu ”terorismul intern” și cu extrema dreaptă datează încă din 2020.

În plus față de aceste tendințe, pare, de asemenea, inevitabil ca eticheta ”dezinformare rusă”, folosită și abuzată în ultimii ani, astfel încât orice narațiune disidentă era adesea etichetată ca fiind de origine ”rusă”, să revină în context și să ofere justificarea unei campanii de cenzură online zeloasă. În special pe rețelele sociale, de care se spune că această ”rețea transnațională de supremație albă” ar depinde pentru presupusul său succes.

Amenințarea teroristă a ”supremației albilor la nivel mondial” care se apropie, dacă e să dăm crezare oficialilor noștri neobișnuit de prevăzători din serviciile de informații, pare să fie ”următorul lucru” care se va întâmpla în lume pe măsură ce criza Covidului se diminuează. Se pare, de asemenea, că CIA s-a încoronat moașă și a ales Ucraina ca loc de naștere a acestei noi ”amenințări teroriste”. Ea va crea nu numai următorul război prin procură între imperiul american și adversarii săi, ci și pretextul pentru a lansa ”Războiul împotriva terorii interne” în America de Nord și Europa.

Articol preluat din opozitia.net

autor Whitney Webb