Teoria “miliardului de aur” sau a planului dulles – lumea predicțiilor 
Cum poate câştiga Rusia şi cum poate câştiga Occidentul? 
„E inutil să dăm vina pe Putin, dar înțeleg de ce se întâmplă” 
SCHIMBAREA SISTEMICĂ – O NOUĂ LUME APARE LA ORIZONT 
Lege de revizuire a Constituției (proiect) 
EXPUNERE DE MOTIVE 
INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ DE REVIZUIRE A CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI 
INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ CETĂȚENEASCĂ 
Comandouri N.A.T.O. in Ucraina 
0
0
Read Time:6 Minute, 57 Second
Călătorind cu treburi prin judeţele patriei, am avut prilejul să-i cunosc pe doi dintre ofiţerii structurii speciale de informaţii care l-au avut în legătură operativă secretă, cu “aprobare de partid”, pe cetăţeanul Traian Băsescu.
Am ţinut să fac această ultimă precizare fiindcă membrii Partidului Comunist nu puteau fi recrutaţi ca informatori, dar puteau primi sarcină politică “să sprijine organele securităţii statului pentru apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului muncitor, împotriva uneltirilor cercurilor imperialiste şi ale agenturilor acestora”.
Cu vădită curioziate, i-am întrebat dacă au mai avut prilejul să-şi întâlnească preţiosul colaborator după ce ni l-am ales preşedinte. Unul mi-a răspuns afirmativ, celălalt s-a eschivat cu o grimasă plină de subînţelesuri. Cum a fost revederea? L-am întrebat pe fostul combatant al contrainformaţiilor externe, cel care mi-a confirmat că s-a văzut cu preşedintele, pe la începutul primului său mandat. Cam inconfortabilă, a fost răspunsul. De cum am fost faţă în faţă, Traian Băsescu şi-a intrat în rolul şi poziţia anterioare faţă de mine şi m-am simţit foarte jenat. Chiar l-am făcut atent: “Ce dracu’, acum sunteţi preşedintele României, eu nu mai sunt ce-am fost şi nu m-aţi chemat la o întâlnire, ca pe vremuri”.
Altceva, însă, m-a pus pe gânduri. Ambii ofiţeri mi-au spus că ei nu l-au votat pe Traian Băsescu. Şi nu l-au votat fiindcă ştiau ce-i poate pielea. Nu au dorit să aducă în discuţie prea multe fapte din trecutul colaborării sale, mult mai complexe decât s-ar crede, cu Securitatea. Au ţinut, în schimb, să-mi recomande portretizarea vitriolantă pe care Valentin Nicolau, fost director general al Televiziunii Române, i-a făcut-o preşedintelui. Am căutat-o şi am găsit cea mai profundă şi expresivă “fişă de evaluare caracterială şi comportamentală” a cetăţeanului-preşedinte.
“Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll şi mr. Hyde ai politicii româneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că întruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcându-te între timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar când anunţă o nouă tragedie pentru români sau când, asemenea unui clovn hâd, îl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte „un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona”, s-a creat premisa recunoaşterii populare într-o democraţie de tip Vacanţa Mare. La suprafaţă – manelismul politic Traian Băsescu cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare.
Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor româneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămâne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămâne doar un preşedinte-impostor pus pe harţă şi jaf şi care din joacă a falimentat o ţară, a flămânzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizând totul pe blond. Faptele sale sunt cu premeditare, chiar dacă lasă să se-nţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizând eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă în cârca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.
După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful în principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, statul român şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strâmb al stăpânului. Vedem un Cotroceni în permanent delir, la Palatul Victoria, un Gâgă întors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei puteri monstruoase şi caraghioase în acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mânjiţi cu portocaliu nu reuşesc decât să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună „Mai rău nu se poate!”, iar optimistul să-i răspundă „Ba se poate!”
Până de curând n-am putut să-mi explic ce i-a împins pe români, în urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită în epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decât atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvântarea ce-o primeşte cel care se-nchină in directia din care bate vantul, pentru a ajunge vătaf peste feuda românească.
Băsescu e o pacoste pentru România, s-au lămurit cei mai mulţi.Problema e cine vine după? Are cine să-l înlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? În pofida faptului că Traian Băsescu a coborât standardul de preşedinte atât de jos, încât cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stârneşte cu adevărat entuziasmul. Asta îi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul în care se va reîncarna. Cu banii strânşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul retelelor criminalitatii transnationale, românii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurându-se că trăiesc în democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata că „răul cel mai mic” creşte uluitor de repede.”
O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: ce destin tragic i-a fost dat poporului pe care îl conduce, dacă ţinem seama cât de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu în maimuţele clasei politice româneşti.
A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate în ipostaza de colaborator al Securităţii? Câte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal în Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi înscena crea mari îngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut în legatură. Sursa “Piratul” a fost foarte prolifică.
A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii?
Găsim răspunsul în prezentul nostru şi în mărturia ofiţerului care s-a simţit îndatorat să-i spună lui Băsescu să se comporte ca un preşedinte, nu ca un informator.
Cum a fost verificat candidatul la preşedinţia României, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?
La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale din Piteşti, unde a studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pntru reteaua informativa 1972-1980” . Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:
Numele si prenumele: BASESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiterul care a efectuat recrutarea: Lt.col. TUDOR GHEORHE
Semnatura de primire a copertilor dosarului de colaborator sau numarul adresei de expediere: Borderou nr.001744/ 09.11.73
Data incetarii legaturii: 27.09.76
Data clasarii la arhiva/ predarii la alta unitate: Transferat la Inspectoratul Judetean Constanta – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976
În etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Retea privind pe Basescu Traian.
Generalul Sorin-Marius Brateanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la “un drink” pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificarea dosarului ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: “Basescu Traian nu este cunoscut in evidentele S.R.I.”.
Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, când s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale în care se specifica: “[…] Urmare a incetarii misiunii pentru care fost detasat […] dispuneti restituirea dosarului maiorului [rez.] Basescu Traian”.
Povestea acestui dosar este cu adevărat complicată. Piese grele din el au traversat Atlanticul şi au fost puse în mişcare, ori de câte ori, constrâns de obligaţii anterioare, “Piratul” avea cap compasul deviat de anomaliile magnetice est-siberiene.
Sursa: http://www.cotidianul.ro/
Happy
0 %
Sad
0 %
Excited
0 %
Sleepy
0 %
Angry
0 %
Surprise
0 %
